ICCJ. Decizia nr. 3466/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3466
Dosar nr. 9182/2003
Şedinţa de la 27 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 695 din 1 octombrie 2002, Tribunalul Mehedinţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A.C.C.R., A.A.N. şi A.L., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura judeţului Mehedinţi, Comisa judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, Primăria Turnu Severin şi RA L. Turnu Severin. A dispus restituirea către reclamante a spaţiului locativ ocupat de C.D. şi C.V. în baza contractului de închiriere nr. 611/1999, în suprafaţă de 52,85 mp locuinţă şi 7,36 mp şopronul din curte, situat la parterul imobilului, identificat cu culoare galbenă pe schiţa raportului de expertiză întocmit de S.G. şi spaţiul ocupat de C.M.P. conform contractului de închiriere nr. 644/1999, în suprafaţă de 23,22 mp locuinţă şi 9,72 mp anexă, situat la etajul imobilului, identificat în acelaşi raport de expertiză cu culoare violet.
S-au respins cererile privitoare la plata chiriei şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Turnu Severin, imobil care a aparţinut autorilor acestora A.M.N. şi A.C.
Imobilul a făcut obiectul cererii formulată de reclamante în baza Legii nr. 112/1995, iar prin hotărârea nr.144/1996 au fost acordate despăgubiri. În hotărârea nr. 578/2000 dată de comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 este precizat cuantumul despăgubirilor ce se cuvin pentru imobilul situat în strada T., iar reclamantele, care nu au contestat cele două hotărâri, au fost de acord cu despăgubirile acordate.
Ulterior, pârâta RA L. a vândut parte din spaţiile locative chiriaşilor care şi-au exprimat dorinţa de a le cumpăra, iar vânzarea s-a făcut legal, ambele părţi fiind de bună credinţă la momentul încheierii contractului.
Pentru apartamentele care au fost înstrăinate foştilor chiriaşi, sunt aplicabile art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 10/2001, în raport cu care reclamantele sunt îndreptăţite să primească doar măsuri reparatorii în echivalent.
Reţine instanţa de fond, că susţinerea reclamantelor că autorii lor erau exceptaţi de la naţionalizare nu este întemeiată, deoarece acestea au acceptat despăgubirile acordate conform Legii nr. 112/1995 şi nu au atacat hotărârea de respingere a restituirii în natură a imobilului, iar chiria pe o perioadă de 52 ani, actualizată, nu poate face obiectul litigiului de faţă.
Se reţine, că în cauză este aplicabil art. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 care prevede că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire conform prevederilor acestei legi. Reclamantele şi-au păstrat calitatea de proprietar ca moştenitoare legale. Exercitarea prerogativelor legate de proprietatea bunului a fost suspendată, însă vor putea dispune de dreptul lor în temeiul hotărârii judecătoreşti de restituire.
Prin Decizia nr. 242 din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamante şi de pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin şi ca tardiv apelul declarat de Prefectura judeţului Mehedinţi.
Instanţa de apel a reţinut că în mod judicios instanţa de fond a ajuns la concluzia că reclamantele au primit despăgubiri, că nu au contestat hotărârile pronunţate în baza Legii nr. 112/1995 şi că, RA L. şi cumpărătorii fiind de bună credinţă la data întocmirii contractelor de vânzare cumpărare, nu sunt motive de nulitate absolută a actelor.
Reţine instanţa de apel, că datorită atitudinii reclamantelor de a accepta să primească despăgubiri conform Legii nr. 112/1995 şi de a nu ataca hotărârea prin care s-a respins cererea de restituire în natură, susţinerea acestora că autorii lor erau exceptaţi de la naţionalizare nu este întemeiată şi în mod just instanţa de fond a dispus restituirea spaţiilor locative deţinute de cele două familii în baza contractelor de închiriere.
Cu privire la apelul declarat de Prefectura judeţului Mehedinţi, se reţine că este tardiv, deoarece hotărârea atacată a fost comunicată acestei apelante la data de 2 decembrie 2002, iar apelul a fost declarat la data de 24 decembrie 2002.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs reclamantele şi pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin.
Reclamantele, fără să invoce vreun motiv de recurs, au cerut să le fie restituit în natură întregul imobil şi să se anuleze contractul de vânzare cumpărare, arătând, în esenţă, că au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 2 din 2 decembrie 2001, emisă de RA L. cu încălcarea Legii nr. 10/2001, că anterior s-a soluţionat acţiunea în revendicare şi că imobilul situat în strada T. era compus din trei apartamente şi avea doi proprietari - A.C. şi A.N.
Recurentele prezintă modul în care erau folosite cele trei imobile proprietatea autorilor acestora, modalităţile de preluare de către stat a imobilului situat în strada T. şi susţin că, deşi imobilul nu făcea obiectul Legii nr. 112/1995, au formulat cerere de restituire în natură în baza acestei legi. Hotărârile nr. 144/1996 şi nr. 145/1996 le-au fost comunicate la data de 5 decembrie 1996 şi erau incomplete, pentru că la art. 2 stipulau că evaluarea imobilelor va fi comunicată în termen de 15 zile de la luarea hotărârii. Evaluarea a fost însă comunicată prin hotărârea nr. 578 din 24 martie 2000, după ce formulase acţiunea în revendicare.
În declaraţia de recurs se mai arată cum au fost acordate şi încasate despăgubirile stabilite prin această hotărâre şi se susţine că pentru imobilul din strada T. nu au fost încasate despăgubiri.
Pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin susţine că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, deoarece s-a respins cererea de apel fără ca instanţa să se pronunţe asupra faptului că reclamantele au încasat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil, situat în strada T., aşa cum rezultă din adresa nr. 6414/2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice.
Se mai arată că, potrivit Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a părţii din imobil ocupată de chiriaşi poate fi dispusă numai dacă intimatele fac dovada restituirii cotei părţi din despăgubirea primită.
După declararea recursului, recurenta RA L. Drobeta Turnu Severin a fost transformată în societate comercială pe acţiuni, aflată sub autoritatea Consiliului Local, iar potrivit HCL nr. 18 din 26 februarie 2004 activitatea de fond locativ desfăşurată de RA L. a fost preluată de Direcţia de administrare şi gestionare a domeniului public şi privat, fără personalitate juridică, aflată în subordonarea Consiliului local Drobeta Turnu Severin.
Intimatul Ş.C. a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursurile şi a susţinut că motivele invocate nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ., că este inadmisibil ca în această cauză să se conteste suma încasată cu titlu de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, că reclamantele au încasat suma de 645.586.914 lei despăgubiri şi că pentru imobilul nerestituit au dreptul doar la diferenţa dintre valoarea despăgubirii încasate efectiv, actualizată cu indicele inflaţiei şi valoarea corespunzătoare a imobilului nerestituit.
De asemenea, a invocat faptul că pentru cererea care are ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare există autoritate de lucru judecat, în raport cu Decizia civilă nr. 3079/2001 a Curţii de Apel Craiova, hotărâre anexată la întâmpinare.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, se va constata nul recursul declarat de reclamante şi va fi admis recursul declarat de pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin, continuat de Consiliul local Drobeta Turnu Severin.
În raport de conţinutul declaraţiei de recurs, reclamantele nu s-au conformat exigenţelor cerute de art. 302 şi art. 303 C. proc. civ.
Conform art. 302 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, iar motivele de recurs sunt prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea ori modificarea hotărârii atacate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, hotărârea atacată a fost comunicată la adresele indicate de reclamantele apelante la 21 octombrie 2003 şi 22 octombrie 2003, iar în declaraţia de recurs, înregistrată la data de 7 noiembrie 2003, la care s-a anexat una din dovezile de comunicare, reclamantele nu invocă vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu formulează critici privind soluţia pronunţată prin hotărârea atacată, care să permită încadrarea din oficiu în motivele de recurs prevăzute expres de lege.
Acestea prezintă o succesiune de fapte în legătură cu imobilul care face obiectul procesului şi cu modul în care s-a soluţionat cererea formulată în baza Legii nr. 112/1995, făcând referiri la hotărârile pronunţate în procesul de revendicare, la motivele pentru care nu au solicitat restituirea bunului în baza Decretului nr. 524/1955 şi la faptul că pentru imobilul din strada T. nu au încasat despăgubiri, calculate conform hotărârii nr. 578/2000.
Această prezentare a nemulţumirilor reclamantelor recurente, nestructurată din punct de vedere juridic, nu este susceptibilă de a fi examinată în fond, deoarece nu se formulează critici care să privească modul de judecată al instanţei de apel.
La termenul din 9 decembrie 2004 s-a depus la dosar completarea motivării recursului. In această cerere, formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru motivarea recursului, se fac ample referiri la toate imobilele care au făcut obiectul cererii de restituire, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.112/1995, insistându-se asupra modului în care s-a făcut calculul despăgubirilor şi asupra faptului că nu au fost încasate despăgubiri pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, strada T. De asemenea, se solicită ca în ipoteza nerestituirii în natură a întregului imobil, pârâta să fie obligată la plata de despăgubiri în valoare de 1.576.632.980 lei, sub formă de bunuri constând într-o gamă nouă performantă de utilaje agricole pe bază de trei oferte de preţ şi prospecte din care să rezulte performanţele utilajelor, asemeni condiţiilor în care se fac licitaţii publice.
Întrucât prin această cerere, formulată după expirarea termenului prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., nu se invocă vreun motiv de ordine publică, pentru a se aplica dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., vor fi aplicate prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Criticile formulate de pârâtă fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispoziţiile acestui text sunt incidente în cauză.
Potrivit actelor depuse la dosar, reclamantele au încasat în cursul acestui proces suma totală de 645.586.914, plătită cu OP nr. 296 din 20 martie 2002 (400.000.000 lei) şi cu OP nr. 350 din luna aprilie 2002 (245.585.914 lei) reprezentând despăgubiri pentru imobilele situate în Drobeta Turnu Severin.
Plata s-a făcut în baza hotărârii nr. 578/2000 a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, iar calculul sumei a fost făcut în raport cu art. 13 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 112/1995, aşa cum se precizează în adresa nr. 3727 din 26 martie 2002, emisă de D.G.F.P. Mehedinţi, aflată la dosarul instanţei de recurs.
Legea nr. 10/2001, în art. 19 alin. (1) acordă foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, posibilitatea de a solicita restituirea în natură, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a legii.
Textul dispune „Persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Aplicând dispoziţiile înscrise în textul citat, corect prin sentinţa instanţei de fond, păstrată prin hotărârea atacată, au fost restituite numai apartamentele ocupate de chiriaşi, nu şi cele vândute până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În mod greşit, însă, instanţele au nesocotit obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirile primite de reclamante pentru partea din imobil restituită în natură, obligaţie stabilită prin textul citat, deşi atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel reţin că acestea au încasat despăgubiri pentru imobilul care face obiectul procesului.
Obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei, este stabilită prin lege, pentru a nu se ajunge ca persoana îndreptăţită să primească o dublă despăgubire pentru acelaşi imobil (restituirea în natură şi despăgubiri băneşti).
Restituirea în natură nu este însă condiţionată de returnarea despăgubirii anterior datei când se formulează cererea de către persoana îndreptăţită sau când se pronunţă hotărârea prin care se dispune restituirea, aşa cum susţine recurenta.
De aceea, în prezenta cauză, potrivit textului citat, pentru partea de imobil care nu a fost vândută până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, corect s-a dispus restituirea în natură, dar fiind dovedită încasarea despăgubirilor, stabilite în condiţiile Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil care face obiectul procesului, reclamantele au obligaţia returnării despăgubirilor primite pentru spaţiile restituite în natură.
Prin cererile depuse la dosarul Înaltei Curţi, reclamantele au susţinut că nu au primit despăgubiri pentru imobilul situat în strada T., însă în adresele nr. 6414 din 26 mai 2002 şi nr. 3727 din 26 martie 2002, emise de D.F.P. Mehedinţi, se arată în mod expres că au fost încasate despăgubiri pentru acest imobil, fiind indicat şi modul în care s-a făcut calculul despăgubirilor.
Nu prezintă relevanţă susţinerea reclamantelor că despăgubirile plătite au fost greşit calculate, deoarece primind în natură spaţiile ocupate de chiriaşi, acestea au obligaţia să restituie numai suma încasată efectiv, calculată doar pentru aceste spaţii, actualizată cu indicele inflaţiei, aşa cum prevede art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, se va constata nul recursul declarat de reclamante. Conform art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta RA L. , continuat de Consiliul local al municipiului Drobeta Turnu Severin, va fi admis şi se va modifica în parte hotărârea recurată.
Se va admite apelul declarat de pârâta recurentă, se va schimba în parte sentinţa civilă nr. 695 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinţi, în sensul stabilirii obligaţiei reclamantelor, instituită prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, vor fi păstrate restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi menţinute restul dispoziţiilor deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantele A.C.C.R., A.L. şi A.A.N. împotriva deciziei civile nr. 242 din 1 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Admite recursul declarat de pârâta RA L. , continuat de Consiliul local al municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care o modifică în parte.
Admite apelul declarat de RA L. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei civile nr. 695 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinţi, pe care o schimbă în parte în sensul că stabileşte obligaţia returnării de către reclamante a cotei părţi din despăgubirile primite, calculată pentru spaţiile restituite în natură prin sentinţa apelată, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3148/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
