ICCJ. Decizia nr. 3268/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3268
Dosar nr. 10443/1/2003
Nr. vechi 2820/200.
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea din 25 iunie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei comunei Bujoreni, judeţul Vâlcea, numiţii M.I.N. şi M.I. au solicitat restituirea unui teren în suprafaţă de 1696 mp situat la pct. „Casa Veche" dobândit prin actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat la data de 16 februarie 1983, teren trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 246 din 25 aprilie 1983 a fostului Consiliu Popular al judeţului Vâlcea.
Prin dispoziţia nr. 42 din 29 martie 2002 Primarul comunei Bujoreni, judeţul Vâlcea a respins solicitarea de retrocedare a terenului de 1696 mp.
În motivarea dispoziţiei s-a arătat că terenul solicitat de M.I.N. şi M.I. a trecut în proprietatea Statului în condiţiile stabilite de Legile nr. 58 şi 59/1974 şi că la apariţia Legii nr. 18/1991 terenul a fost solicitat atât de notificanţi, care l-au avut în folosinţă până la acea dată, cât şi de fiica vânzătorului construcţiilor, numită U.D. Prin Ordinul Prefectului judeţului Vâlcea nr. 20/1992, emis în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991, s-a atribuit soţilor M. suprafaţa de 740 mp teren. Fiica vânzătorului construcţiilor nu a fost de acord cu suprafaţa atribuită notificanţilor, a atacat ordinul prefectului în justiţie şi prin Decizia civilă nr. 180 din 31 ianuarie 1996 a Curţii de Apel Piteşti, hotărâre definitivă şi irevocabilă, suprafaţa de teren atribuită soţilor M. a fost redusă la 670 mp, diferenţă până la concurenţa de 1696 mp a fost atribuită fiicei vânzătorului construcţiilor, diferenţă ce a fost vândută de aceasta unor terţi.
La data de 10 ianuarie 2003 reclamanţii M.I.N. şi M.I. au atacat în justiţie dispoziţia primarului şi au solicitat anularea acesteia şi restituirea suprafeţei de 1055 mp din terenul în suprafaţă totală de 1696 mp.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 40 din 28 ianuarie 2003, a respins acţiunea reclamanţilor cu motivarea că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 41/A din 27 martie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii M.I.N. şi M.I. care au susţinut, criticând soluţiile date în baza Legii nr. 18/1991, că s-a omis a se solicita relaţii în sensul că terenul de 1696 mp a fost până în anul 1990 în patrimoniul C.A.P. Bujoreni, că fiica vânzătorului construcţiilor, U.D.R. nu îndeplinea condiţiile legale pentru atribuirea terenului şi că instanţele greşit au refuzat reclamanţilor dovezi cu martori, cercetare locală şi expertiză tehnică pentru a dovedi că au posedat terenul din anul 1983, că l-au împrejmuit cu gard şi că au fost cumpărători de bună-credinţă.
Recursul nu este fondat.
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 5350 din 16 februarie 1983 numitul C.N.C. a vândut reclamanţilor M.I.N. şi M.I. o construcţie situată în comuna Bujoreni, judeţul Vâlcea. Terenul aferent construcţiei, în suprafaţă de 1696 mp, a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 59/1974, aşa cum, de altfel, se stipulează în contractul menţionat (fila 15 dosar de fond).
Recurenţii-reclamanţi au stăpânit în fapt terenul până la apariţia Legii nr. 18/1991 şi apoi, în temeiul prevederilor acestei legi, au întreprins demersuri pentru obţinerea titlului de proprietate. În baza art. 35 din Legea nr. 18/1991, prin ordin al prefectului, recurenţii-reclamanţi au primit în proprietate suprafaţa de 740 mp
Nemulţumită de soluţia dată de prefect, numita U.D.R., unica moştenitoare a vânzătorului C.N.C., s-a adresat instanţelor judecătoreşti şi prin Decizia nr. 180/R din 31 ianuarie 1996 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă şi de contencios administrativ, hotărâre definitivă şi irevocabilă, dreptul de proprietate al recurenţilor-reclamanţi a fost redus la suprafaţa de 670 mp, necesară utilizării aşezării gospodăreşti.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 167/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe de altă parte, prin art. 30 din Legea nr. 58/1974 s-a stabilit că terenurile aflate în intravilanul localităţilor (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moştenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Având în vedere că legiuitorul de după 1989 a soluţionat această problemă în favoarea dobânditorilor construcţiilor, recunoscând acestora dreptul (vocaţia) de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, urmează a se considera că notificarea prin care se invocă faptul că acest act normativ constituie preluare abuzivă să fie respinsă, cu motivarea că aceste situaţii nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Cum recurenţii-reclamanţi au solicitat terenul litigios potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi cum printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă dată în temeiul acestei legi s-a stabilit că terenul aferent construcţiei cumpărate la care ei au dreptul este în suprafaţă de 670 mp, se constată că demersul întreprins de reclamanţi în dosarul de faţă nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, constatare care face inutilă cercetarea celorlalte critici aduse de reclamanţi în recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.I.N. şi M.I. împotriva deciziei nr. 41 A din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 298/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
