ICCJ. Decizia nr. 336/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 336.
Dosar nr. 6181/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
S.C. E. S.A. a acţionat în judecată pe A.C. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3.790.428 lei, reprezentând amendă şi penalităţi de întârziere, aferente impozitelor şi taxelor datorate de S.C. E. S.A. pentru perioada 1999 – 2002.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin referatul CFI s-a stabilit un prejudiciu de 3.790.428 lei reprezentând amendă şi penalităţi pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor aferente spaţiului comercial din Bacău, de a cărui producere este culpabil în exclusivitate pârâtul, în calitatea sa de şef de compartiment, deoarece acesta avea în atribuţiile de serviciu urmărirea şi achitarea taxelor şi impozitelor aferente reţelei comerciale.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII – a civilă conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa 3264 din 15 septembrie 2003, a admis acţiunea S.C. E. S.A., obligând pe pârâtul A.C. la plata sumei de 3.790.428 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că prejudiciul de 3.790.428 lei reprezentând amenzi şi penalităţi pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor aferente spaţiului comercial din Bacău, constatat de CFI, a fost cauzat de pârât care în mod culpabil nu şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu decurgând din fişa postului, printre care şi acelea legate de plata taxelor şi impozitelor.
Împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti – secţia a VIII – a civilă, a declarat recurs A.C., recurs care prin încheierea din camera de consiliu din 14 februarie 2004, a fost admis în principiu.
În motivarea recursului fondat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 pârâtul A.C. arată că nu se face culpabil de prejudiciul constatat de organele de control CFI, deoarece potrivit fişei postului nu a avut ca atribuţie urmărirea şi achitarea contravalorii impozitului pe clădiri, terenuri şi firme luminoase. Dispoziţia de serviciu „cu aplicare din data de 1 ianuarie 1995", despre care face vorbire reclamanta, este o dispoziţie pe care însăşi pârâtul a încercat să o traseze subordonaţilor săi, dar care în fond nu a fost însuşită de conducerea societăţii.
În completarea motivelor, recurentul arată că instanţa fondului nu a examinat apărările sale din întâmpinare, deşi îl culpabilizează pentru neprezentare pentru a-şi formula apărările în cauză.
Recursul este întemeiat.
Prin referatul înregistrat sub numărul DG 157 din 6 aprilie 2003 la S.C. E. S.A., organele CFI au stabilit în sarcina lui A.C., şef compartiment, Serviciu Magazine, un prejudiciu de 3.790.428 lei reprezentând amenzi şi penalităţi pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor aferente spaţiului comercial din Bacău, pentru perioada fiscală 1999 - 2002.
Acţionat în judecată de S.C. E. S.A. în temeiul art. 270 C. muncii pârâtul A.C. s-a apărat prin întâmpinare, susţinând că nu a avut ca sarcină de serviciu plata impozitelor şi taxelor pentru spaţiile comerciale şi nici nu a primit vreo dispoziţie în acest sens, îndeplinirea acestei atribuţii în legătură cu care s-a ivit prejudiciul nu are nici măcar tangenţă cu funcţia îndeplinită, aceea de şef Servicii Reţea Comercială şi care se concretizează în coordonarea activităţii de vânzare şi urmărire a stocurilor de marfă.
Instanţa de fond a neglijat să se preocupe de aceste aspecte ale apărărilor pe care pârâtul le-a făcut prin întâmpinare – solicitând fişa postului pârâtului, act nou depus de-abia în faza recursului.
Dispoziţia de serviciu cu aplicare din data de 1 ianuarie 1995 despre care a făcut vorbire societatea recurentă şi pe care instanţa a luat-o în consideraţie, fundamentându-şi şi soluţia, este o dispoziţie pe care însăşi pârâtul a încercat să o traseze subordonaţilor săi, gestionari în reţeaua de magazine S.C. E. S.A., dar pe care conducerea societăţii nu a aprobat-o, nefiind agreată de aceasta.
Se reţine că pârâtul A.C., în calitate de şef serviciu, compartiment reţea comercială, a societăţii S.C. E. S.A., avea în sarcină o multitudine de atribuţii, legate de coordonarea activităţii comerciale, vânzări, aprovizionări, stocuri de produse, derularea contractelor de asociere, închiriere, colaborare, privind reţeaua comercială, participarea la efectuarea inventarelor privind gestiunea şi alte activităţi.
Realizarea atribuţiilor „alte activităţi" despre care se face vorbire în fişa postului şi care ar putea fi puse în legătura cu plata impozitelor sau taxelor, presupune trasarea de către conducerea societăţii a unor însărcinării precise pe seama pârâtului – care în cauză nu au fost probate.
Art. 270 C. muncii statuează că salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Aceasta presupune ca răspunderea patrimonială a salariatului, să fie cauzată prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor sale de serviciu, de care să se facă culpabil.
În speţă, pârâtul neavând ca atribuţii incluse în fişa postului şi nici printr-o dispoziţie specială din partea conducerii societăţii achitarea impozitelor şi taxelor aferente spaţiilor comerciale, nu se poate pune în discuţie nici problema culpei sale în cauzarea prejudiciului, constând în amenzi şi penalităţi de întârziere pentru plata acestor obligaţii, aferente perioadei fiscale 1999 – 2002.
Existenţa adresei 15 din 10 februarie 2003 întocmită de pârâtul-recurent în legătură cu situaţia plăţii impozitelor şi taxelor aferente spaţiilor, nu presupune neapărat că acesta avea în atribuţiile de serviciu şi pe acelea privitoare la achitarea lor, fiind mai plauzibilă apărarea pe care pârâtul şi-a făcut-o în întâmpinare, în sensul că, în calitatea sa de şef serviciu la compartimentul „Reţea Comercială" era în măsură să obţină cu uşurinţă prin intermediul gestionarilor din subordine informaţiile de la autorităţile locale asupra acestor datorii ale S.C. E. S.A., informaţii solicitate eventual de conducere sau serviciul de contabilitate.
Din perspectiva celor mai sus arătate, Curtea reţine că, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunţată în cauză este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, considerent pentru care, în temeiul art. 312 pct. 3 C. proc. civ. urmează a admite recursul pârâtului, modificând în totalitate sentinţa – în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta S.C. E. S.A. Bucureşti împotriva pârâtului A.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul A.C. împotriva sentinţei civile nr. 3264 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII – a conflicte de muncă.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. E. S.A. Bucureşti împotriva pârâtului A.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3364/2003. Civil. Drepturi banesti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3363/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs → |
|---|
