ICCJ. Decizia nr. 3389/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3389
Dosar nr. 7360/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 iulie 2003, reclamanta D.M. a chemat în judecată pârâţii: SC C. SA Ploieşti, Ministerul Finanţelor prin Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova şi a solicitat restituirea imobilului situat în oraşul Mizil, precum şi plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse aceluiaşi imobil.
În motivarea acţiunii se arată că în anul 1997 a cumpărat imobilul arătat în condiţiile Legii nr. 112/1995. Ulterior acelaşi imobil a fost revendicat solicitându-se şi anularea contractului de vânzare-cumpărare. Această acţiune a fost admisă, astfel că reclamanta a pierdut proprietatea. În urma situaţiei juridice create prin hotărâri judecătoreşti este în drept să obţină restituirea preţului şi contravaloarea îmbunătăţirilor făcute la imobil şi menţionate în detaliu în acţiune.
Ca temei de drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001 (art. 49 şi art. 51) ale OUG nr. 20/2002 şi HG nr. 498/2003.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 1046 din 17 octombrie 2003 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Instanţa a reţinut că obiectul cererii îl constituie pretenţii băneşti, preţul achitat şi contra-valoarea îmbunătăţirilor pretins făcute de reclamantă la imobil, pretenţii care nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001 deoarece rezidă dintr-un contract civil de cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat prezentul recurs reclamanta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că acţiunea are drept temei juridic prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, împrejurare ce nu a fost înţeleasă de instanţa de fond. Legea nr. 10/2001 stabileşte o competenţă specială în favoarea tribunalului ca instanţă de fond, astfel că nu sunt aplicabile normele privind competenţa în raport de valoare.
Prin încheierea din 26 februarie 2004 această instanţă, în aplicarea prevederilor OUG nr. 58/2003, a admis în principiu recursul şi a fixat termen în şedinţă publică pentru dezbateri.
Examinând pe fond recursul acesta se priveşte ca fiind fondat.
Este ştiut că, în temeiul principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesului şi temeiurile de drept pe care se sprijină.
Or, în speţă de la început prin acţiune reclamanta a fixat acest cadru şi temeiurile de drept. Instanţa era datoare deci să judece cauza în cadrul fixat şi conform cu temeiurile juridice invocate.
Mai mult susţinerea instanţei de fond potrivit căreia litigiul rezidă dintr-un contract civil de vânzare-cumpărare fără legătură cu Legea nr. 10/2001 este greşită. Contractul de vânzare-cumpărare anulat de instanţe nu este un contract încheiat în condiţiile Codului civil şi al unei Legi speciale, respectiv Legea nr. 112/1995 ale cărei prevederi se interferează cu cele ale Legii nr. 10/2001. În asemenea litigii ce au un caracter special, statul prin instituţiile sale, fiind vânzător şi încasator de preţ, modalităţile, condiţiile şi persoanele obligate la dezdăunări sunt reglementate preponderent de legea specială.
Astfel fiind, recursul urmează a fi admis, sentinţa atacată modificată în sensul respingerii excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Prahova, iar cauza trimisă aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D.M. şi însuşit de moştenitorii acesteia Ş.R. şi Ş.N.A. împotriva sentinţei civile nr. 1046 din 17 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3639/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 292/2003. Civil. Ordonanta presed. Recurs → |
|---|
