ICCJ. Decizia nr. 3641/2003. Civil. Asigurari sociale. Recurs în anulare
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3641
Dosar nr. 5184/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 iulie 2002, reclamantul G.L., domiciliat în oraşul Gheorghieni, arhivar registrator în cadrul Tribunalului Harghita, a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita, solicitând să fie obligaţi a-i restitui suma de 2.256.306 lei, actualizată potrivit OG nr. 9/2000 privind regimul dobânzilor legale, cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate în procent de 7 % din veniturile brute de natură salarială reţinută ilegal.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că i-a fost reţinută greşit din salariu suma menţionată mai sus, deoarece în funcţia pe care o deţine, potrivit art. 99 alin. (1) şi art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi HG nr. 409/1998, beneficiază de gratuitate, în ce priveşte asistenţa medicală, medicamente şi proteze.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat, în principal, lipsa calităţii procesuale pasive, excepţie însuşită şi de pârâtul Tribunalul Harghita. A solicitat chemarea în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., referindu-se la prevederile Legii nr. 145/1997 în baza cărora a reţinut şi virat sumele reprezentând 7 % din salariile brute ale angajaţilor cu titlu de contribuţie la fondul de sănătate.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 1021 din 14 august 2002, a admis atât acţiunea cât şi cererea de chemare în garanţie, obligând C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantului, în locul pârâţilor, suma de 2.256.306 lei cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7 % lunar începând cu luna ianuarie 2000 până în martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform OG nr. 9/2000 de la data reţinerii lunare a sumei până la data plăţii integrale a datoriei. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţi.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia nr. 924/R din 8 noiembrie 2002, a confirmat sentinţa tribunalului, prin respingerea apelurilor declarate în cauză de către pârâtul Ministerul Justiţiei şi chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Ambele instanţe au reţinut, în esenţă, că beneficiul asistenţei medicale gratuite, prevăzut, pentru magistraţii în activitate sau pensionari, personalul auxiliar de specialitate, precum şi pentru soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 nu este condiţionat de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, că modificarea intervenită în materie prin inserarea acestei condiţii se referă la o perioadă ulterioară celei menţionate în acţiune.
Considerând că, prin hotărârile pronunţate în cauză a fost încălcată esenţial legea, ceea ce a condus la o soluţionare greşită pe fond a litigiului, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acestora şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Art. 4 din aceeaşi lege (intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1998) prevede că sunt supuse în mod obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane:
a) cetăţenii români cu domiciliul în ţară;
b) cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate.
Prevederile legale din legea specială în materie de asigurări sociale de sănătate enunţate mai sus au valoare de principiu.
Aceeaşi lege, în art. 6, enumeră patru categorii de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei (copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii şi bunicii fără venituri proprii aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, Legea nr. 44/1994, art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensie.
În art. 55 din lege sunt prevăzute categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, în situaţia în care:
- satisfac serviciul militar în termen;
- se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 6 ani;
- execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;
- fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social.
Art. 52 din lege stabileşte în sarcina persoanelor asigurate, cu excepţia categoriilor menţionate prin art. 6 şi art. 55, obligaţia de a plăti lunar, pentru asigurările sociale de sănătate, o contribuţie bănească de 7 % din venitul brut.
Magistraţii în activitate sau pensionari, personalul auxiliar de specialitate, precum şi soţul, soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiari de asistenţă medicală gratuită, de medicamente şi proteze conform art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările intervenite la 30 septembrie 1997 nu se regăsesc în categoria persoanelor scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate prin art. 6 şi art. 55 din legea specială.
Aceleaşi texte din Legea nr. 92/1992, republicată au prevăzut că toate condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor personalului menţionat, din care face parte şi reclamantul din speţă, vor fi stabilite prin Hotărâre de Guvern.
Această hotărâre a fost într-adevăr emisă la 2 iulie 1998 şi poartă nr. 409, fiind publicată în M. Of. nr. 275 din 23 iulie 1998. În art. 5 al acestei hotărâri se prevede că „în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei hotărâri, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie vor emite norme comune pentru aplicarea acesteia".
Normele comune emise în 26 mai 1999 poartă nr. 318/F B/64/8071/C/1999.
La pct. 6I din aceste norme se prevede că personalul în discuţie beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 din HG nr. 409/1998 dacă fac dovada că plătesc contribuţia anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Concluzia ce se desprinde din considerentele prezentate mai sus este că, în ce priveşte pe magistraţii în activitate şi cei pensionari, personalul auxiliar de specialitate, beneficiari de asistenţă medicală gratuită, de medicamente şi proteze conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, republicată în anul 1997, contribuţia pentru asigurările de sănătate de 7 % din venitul brut lunar este obligatorie, aceştia nefigurând în categoria celor scutiţi prin legea specială, că, sub acest aspect, nu există nici o contradicţie între Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate şi Legea de organizare judecătorească în vigoare.
În raport de cele reţinute, evident, atât sentinţa tribunalului cât şi Decizia instanţei de apel prin care acţiunea a fost admisă sunt esenţial nelegale şi vădit netemeinice, impunându-se casarea lor.
În consecinţă, recursul în anulare declarat în cauză urmează să fie admis în sensul casării hotărârilor şi respingerii atât a acţiunii reclamantului cât şi a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 924/R din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş şi a sentinţei civile nr. 1021 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita, pe care le casează şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul G.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 3659/2003. Civil. Majorare pensie... | ICCJ. Decizia nr. 3639/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs... → |
---|