ICCJ. Decizia nr. 365/2003. Civil. Restituire teren. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 365.
Dosar nr. 2828/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie 2002 sub nr. 3228 pe rolul Tribunalului Argeş reclamanţii P.C., R.S. şi P.M. au formulat plângere împotriva hotărârii luate de către pârâţii Consiliul Local Băiculeşti prin Primăria comunei Băiculeşti, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 12.000 mp situat în comuna Băiculeşti.
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 269 din 19 decembrie 2002 a admis în parte acţiunea şi a dispus restituirea în natură a imobilului, teren în suprafaţă de 11.682 mp conform raportului de expertiză întocmit de expertul P.I. şi a schiţei anexe care face parte integrantă din hotărâre.
A obligat pe pârâţi la plata în solidar a sumei de 2.300.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că reclamanţii sunt moştenitorii lui P.S.G., proprietarul terenului în suprafaţă de 11.682 mp situat în comuna Băiculeşti, care a fost preluat abuziv de către stat în perioada 1956-1958.
În această situaţie instanţa de fond a reţinut că reclamanţii îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 10/2001 pentru a li se restitui imobilul în natură, pe de o parte, şi pe de altă parte, că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 8 din legea mai înainte menţionată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, intimaţii Consiliul local Băiculeşti şi Primăria comunei Băiculeşti invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 34/A din 13 martie 2003 a admis apelul şi a schimbat sentinţa, în sensul că a respins plângerea ca inadmisibilă reţinând că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind solicitat ca atare de către reclamanţi prin cererile adresate Comisiei locale Băiculeşti de aplicare a legii fondului funciar.
S-a mai reţinut că atâta timp cât reclamanţii au uzat de prevederile Legii nr. 18/1991 şi o parte din cererile lor au fost admise în baza acelei legi ei nu mai pot uza şi de prevederile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii solicitând casarea acesteia ca netemeinică şi nelegală şi menţinerea hotărârii pronunţate de către instanţa de fond.
Se susţine că imobilul, teren în litigiu a fost preluat de către stat fără nici un titlu de la autorul lor P.G., că acest teren este liber, neocupat de construcţii şi se încadrează în categoria terenurilor prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care trebuie să fie restituite în natură.
Se mai susţine că în mod greşit instanţa de apel a apreciat, că terenul în litigiu are regimul juridic al terenurilor prevăzute în Legea nr. 19/1991, şi ca atare conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că deşi recurenţii nu-şi motivează în drept recursul, el se poate încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. teza ultimă, respectiv „aplicarea greşită a legii".
În acest sens ar urma să fie analizată critica formulată de către recurenţi astfel cum a fost motivată, respectiv dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. (1) sau art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu privire la cererea reclamanţilor.
Este de precizat însă că prevederea din art. 9 alin. (1) din lege instituie regula generală, iar prevederea din art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 constituie excepţia de la regulă.
În cazul în speţă, astfel cum în mod legal şi temeinic a apreciat instanţa de apel, regimul terenului în litigiu este stabilit de către prevederile Legii nr. 18/1991 republicată şi a Legii nr. 169/1997.
Această împrejurare rezultă din menţiunile din registrul agricol al satului Băiculeşti fila 4, anii 1951 – 1955.
De menţionat că reclamanţii, iniţial, astfel cum rezultă din cererile existente la filele 21-24 au solicitat tot terenul deţinut de autorul lor respectiv 27,40 ha în baza acestor legi şi chiar au primit pentru o parte din aceste terenuri titluri de proprietate.
În consecinţă, conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2001 şi Legii nr. 169/1997 şi în consecinţă instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a legii deci critica în recurs este nefondată.
Distinct de cele mai înainte arătate urmează a mai reţine că pe terenul în litigiu există amenajat un teren de sport (pct. 1 din expertiza tehnică).
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P.C., P.M. şi R.S. împotriva deciziei civile nr. 34/A din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3659/2003. Civil. Majorare pensie... → |
|---|
