CSJ. Decizia nr. 3739/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3739
Dosar nr. 955/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu adresa nr.S/33373 din 29 noiembrie 2001, Ministerul de Interne – Cabinet Ministru a sesizat comisia de cercetare a averilor, pentru ca în temeiul art. 1, art. 7, art. 9 din Legea nr. 115/1996, să dispună declanşarea acţiunii de control a averii dobândită de mr. C.V. din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Olt – Serviciul de Evidenţă Informativă a persoanei – în perioada 1990 – 2001.
Din actul de sesizare rezultă, realizarea începând cu anul 1998 a unei construcţii – vilă tip S+P+1 edificată pe un teren în suprafaţă de 1266 mp situat în municipiul Slatina, compusă din 5 camere şi dependinţe, inclusiv garaj, şi achiziţionarea unui autoturism marca „Opel Vectra" an de fabricaţie 1998.
Valoarea bunurilor a fost estimată la aproximativ 1,5 miliarde lei, iar veniturile realizate în perioada de referinţă, la aproximativ 216 milioane lei, nefiind de natură a justifica cheltuielile făcute.
Prin Ordonanţa nr. 8 pronunţată în Camera de Consiliu la data de 8 mai 2002, Curtea de Apel Craiova, Comisia de Cercetare a Averilor, a sesizat instanţa conform prevederilor art. 16 şi următoarele din Legea nr. 115/1996, întrucât cercetatul C.V. şi soţia acestuia C.M. nu au justificat dobândirea în mod licit a sumei de 504.389.836 lei în perioada 1990 – 18 ianuarie 1999.
Comisia a reţinut că în perioada supusă verificării 1990 – 18 ianuarie 1999 cercetatul a realizat venituri în sumă de 137.711.672 lei respectiv 54.643.672 lei câştiguri salariale; 22.855.000 lei împrumuturi CAR; 60.000.000 lei preţ obţinut din vânzarea unui apartament; 140.000 lei sumă depusă la CEC; cheltuielile efectuate au fost de 614.099.809 lei din care 561.844.890 lei reprezentând c/valoarea materialelor de construcţii încorportate în casă, 22.855.000 lei restituirea împrumuturilor CAR, 30.000.000 lei preţul de cumpărare a apartamentului, iar jumătate din veniturile salariale au fost folosite pentru întreţinerea familiei şi exploatarea mijloacelor de transport, astfel încât, pentru acumularea de bunuri, familia cercetatului putea dispune de suma de 110.389.836 lei.
Pentru această perioadă de referinţă nu au fost luate în calcul dobândirile succesive de autoturisme, sumele fiind reinvestite succesiv urmare actelor de vânzare-cumpărare.
În ce priveşte cea de a doua etapă 18 ianuarie 1999 – 2001, veniturile obţinute au fost de 351.193.136 lei veniturile fiind dobândite licit, în această perioadă.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 1 din9 decembrie 2002, în baza dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, a admis sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova, Comisia de Cercetare a Averilor, prin Ordonanţa nr. 8 din 8 mai 2002, pronunţată în dosar nr. 8/2001, a dispus obligarea cetăţenilor C.V. şi C. M. la plata sumei de 168.128.828 lei către partea civilă Ministerul Finanţelor Bucureşti şi a fixat termen limită de plată a creanţei, data de 9 martie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Eronat la capitolul reprezentând cheltuieli efectuate Comisia a avut în vedere, în ce priveşte c/valoarea materialelor de construcţii, suma de 561.844.890 lei, în realitate suma care trebuia avută în vedere fiind de 211.695.612 lei. Sumele reprezintă c/valoarea locuinţei, evaluată la data de 18 ianuarie 1999, trebuind a fi avută în vedere valoarea construcţiei edificată în regie proprie şi nu în regim de antrepriză.
Nejustificat nu au fost avute în vedere veniturile obţinute de către soţia celui cercetat, acestea, actualizate la 1 decembrie 1998, fiind de 38.464.614 lei.
Eronat s-a avut în vedere suma de 30.000.000 lei reprezentând preţul apartamentului nr. 12 situat în Bl. F.A. 20, sc.C, et.2, Slatina, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 307/21 februarie 1996, preţul fiind de 3.000.000 lei.
Nu pot fi luate în calcul veniturile soţiei obţinute anterior anului 1990 (perioadei supuse verificării) şi nu s-a dovedit că în anul 1990 cercetatul aveaeconomiisumade13.500 USD(1500USDeconomiipropriiia.
diferenţa de 12.000 USD, sume date de către tatăl său); nu pot fi reţinute nici sumele rezultând din înstrăinarea autoturismului „Mercedes" şi a celor două apartamente situate în municipiul Slatina, din declaraţia cercetatului rezultând că sumele respective au fost folosite pentru restituirea împrumutului contractat de la numita G.M., în cuantum de 8000 USD. Nu pot fi reţinute de asemeni sumele deţinute din vânzarea succesivă a autoturismelor, reinvestite succesiv, fiind greu de stabilit suma netă realizată.
În ce priveşte sumele de bani depuse pe librete CEC şi veniturile realizate din CAR-uri, Comisia a avut în vedere aceste sume, iar pe de altă parte, veniturile au fost reactualizate conform coeficientului de inflaţie până în luna decembrie 1998, trebuind însă, a fi luate în considerare nereactualizate, avându-se în vedere că şi cheltuielile efectuate de către cei doi soţi nu s-au reactualizat.
Ca atare se înlătură concluzia raportului de expertiză contabilă, care a stabilit că veniturile realizate se ridică la suma de 263.055.065 lei,reţinându-se în consecinţă că veniturile realizate au fost de 139.879.772 lei şi cum jumătate din această sumă a fost folosită pentru întreţinerea familiei, cei doi puteau folosi în acea perioadă la construcţia casei de locuit doar suma de 69.438.884 lei.
În ce priveşte cheltuielile, acestea se ridică la suma de 237.550.612 lei formată din 211.695.612 lei (valoarea casei de locuit în regie proprie, suma de 22.855.000 lei restituiri împrumut CAR şi suma de 3.000.000 lei reprezintă preţ acordat în vederea achiziţionării unui apartament).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs cercetaţii C.V. şi C.M. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine astfel, că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât deşi reţine corect valoarea casei la 211.695.612 lei evaluată la data de 18.01.1999, afirmă eronat că nu au fost reactualizate cheltuielile efectuate. Astfel, luând în calcul numai cheltuielile reevaluate, dar, refuzând reactualizarea (reevaluarea) veniturilor realizate, a rezultat diferenţa considerată a nu fi justificată, cu înlăturarea vădit eronată a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pe de altă parte, greşit nu s-a reţinut că, în anul 1990 începutul perioadei cercetate, recurenţii deţineau suma de 310.000 lei, pe care au transformat-o în valută obţinând suma de 12.000 USD. Suma menţionată, înleiestepedeplindovedită,trebuind,celpuţin,dacă se considera ca
nefiind probată transformarea ei în valută, să fie reevaluată la data de referinţă 18 ianuarie 1999.
Greşit nu s-a luat în calcul valoarea reactualizată a veniturilor salariale ale cercetatei C.M. pe perioada 1990-1995 adică 38.464.614 lei, reţinându-se numai suma de 2.168.100 lei, iar veniturile salariale ale cercetatului din perioada 1990-1998, actualizate, deasemeni prin expertiza efectuată, se ridică la suma de 201.759.543 lei şi nu 54.654.672 lei cât s-a reţinut.
În atare situaţie, aşa cum a concluzionat şi raportul de expertiză contabilă – arată recurenţii – totalul veniturilor celor doi cercetaţi care putea fi utilizat pentru promovarea de bunuri, ar fi fost nu de 69.438.884 lei, ci de 120.108.578 lei.
Mai departe, se susţine în recurs, instanţa nu putea refuza luarea în calcul a veniturilor obţinute din vânzarea succesivă a mai multor autoturisme, din contractele de vânzare cumpărare depuse la dosar, rezultând acest lucru.
În ce priveşte înlăturarea veniturilor obţinute din înstrăinarea autoturismului Mercedes şi a celor două apartamente, cu motivarea (instanţei) că aceşti bani au fost folosiţi pentru achitarea împrumutului de 8.000 USD contractat de la numita G.M., eroarea instanţei constă în faptul că, reţinând corect neincluderea la venituri a unor sume cu care în realitate s-au făcut plăţi, a refuzat totuşi să ia în calcul la venituri suma de 8000 USD, care a fost reţinută de instanţă ca fiind împrumutată.
Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează, fiind de menţionat că hotărârea atacată, în acest cadru procesual stabilit numai prin recursul promovat de cercetaţi, este necesar a fi verificată prin prisma şi în limita motivelor de recurs invocate.
Aşa fiind, sub un prim aspect, este de reţinut că, în adevăr instanţa a înlăturat eronat concluziile expertizei contabile, efectuate în cauză, în legătură cu actualizarea veniturilor la încheierea anului 1999. Răspunzând obiectivelor stabilite de instanţă în acest sens, expertiza contabilă a pornit de la premiza corectă, conform căreia toate valorile consemnate în expertiza tehnică - evaluarea construcţiei, manoperă şi materiale - au fost actualizate pentru ianuarie 1999, situaţie în care se impunea – afirmă expertiza – şi actualizarea veniturilor, conform ratei inflaţiei, pentru aceeaşi perioadă.
Pentru a înlătura această concluzie, instanţa reţine ca unic, principal, considerent,împrejurareacănicicheltuielilenuaufostreactualizate.
Raţionamentul poate fi corect, numai în măsura în care instanţa a avut în vedere cota-parte de jumătate din venituri, considerată a fi fost destinată întreţinerii familiei şi care, adevărat, nu a fost luată în calcul raportată la venituri actualizate. Dar, acelaşi considerent este eronat întrucât instanţa omite a observa că această valoare a veniturilor ce se cer a fi reactualizate, trebuie raportată la cota parte din cheltuieli reprezentând c/valoarea edificării construcţiei, ce la nivelul anului 1999, actualizată, a fost stabilită corect, ca reprezentând suma de 211 milioane lei.
Concluzionând sub acest aspect, conform celor stabilite în expertiza contabilă şi observând eventual, numai categoriile de venituri reţinute chiar de instanţă, rezultă la capitolul venituri suma de 100.800.000 lei salarii cercetat, în loc de 27.300.000 lei şi 19.200.000 lei salarii cercetată în loc de 1.080.000 lei aceste venituri, reactualizate, reprezentând cota parte de ½ ce excede aceeaşi cotă, considerată a fi fost destinată întreţinerii şi avută deja în vedere, ca neactualizată.
Apoi, în adevăr în mod eronat, instanţa nu a reţinut sumele rezultate din înstrăinarea autoturismului „Mercedes" şi a celor două apartamente situate în municipiul Slatina. Pentru a aprecia astfel, s-a avut în vedere faptul că, sumele menţionate au fost folosite pentru restituirea împrumutului contractat de la numita G.M., în cuantum de 8000 USD. Or, dacă este aşa, (şi această împrejurare este dovedită), oricum instanţa trebuia să ia în cacul atunci, la capitolul venituri suma de 8000 USD, logic, neputând fi excluse din acest capitol ambele sume.
Aşa fiind, chiar şi numai pentru aceste considerente, apare ca evident faptul că suma considerată a nu fi justificată de 168.128.828 lei, nu poate fi reţinută ca reală, în acest cuantum, situaţie în care nu poate constitui o diferenţă vădită între venituri şi cheltuieli.
Aşadar, faţă de cele arătate, în baza prevederilor art. 7 art. 18 din Legea nr. 115/1996, constatând că pentru perioada supusă cercetării, nu rezultă diferenţe vădite între venituri şi cheltuieli, constatând deci că dobândirea bunurilor este justificată, urmează a se închide dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de cercetaţii C.V. şi C.M. împotriva deciziei nr. 1 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Modifică Decizia în sensul închiderii dosarului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3749/2003. Civil. împotriva încheierii pron.... | CSJ. Decizia nr. 373/2003. Civil → |
|---|
