CSJ. Decizia nr. 3783/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3783
Dosar nr. 1694/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 745 din 11 ianuarie 1999 de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, reclamanta L.L.I. (prin căsătorie L.) a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că este proprietara apartamentului nr.4 şi a terenului aferent, făcând parte din imobilul – teren şi construcţie, situat în Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că apartamentul în litigiu face parte dintr-un imobil construit de generalul I.S., pe terenul proprietatea acestuia în suprafaţă de 421,50 m.p. care a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, dar proprietarul fiind pensionar, era exceptat de la naţionalizare.
S-a mai invederat că la data naţionalizării, proprietarul imobilului era căsătorit cu A.E.T., unica sa moştenitoare potrivit certificatului de moştenitor nr. 864/24 decembrie 1973, iar în baza certificatului de moştenitor nr. 793/5 mai 1992, reclamanta este unica moştenitoare a numitei A.E.T., în calitate de nepoată de soră precedată, pârâtul P.N. fiind străin de succesiunea acestuia, întrucât soţia sa, fiica proprietarului a renunţat, expres, la moştenire.
S-a mai arătat că pârâtul P.N. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra cotei de ¾ din imobil, cu motivarea că soţia sa, P.I.V. a făcut acte de acceptate tacită a succesiunii numitului I.S., renunţarea expresă a acestuia nefiind valabilă. Pârâtul şi-a justificat legitimarea procesuală activă, susţinând că, în calitate de moştenitor al soţiei sale are aceleaşi drepturi ca şi reclamanta.
Prin cerere reconvenţională, L.E., L.D., M.I. şi M.E. au solicitat instanţei să constate că au calitatea de subdobânditori de bună-credinţă, astfel încât, li se aplică teoria aparenţei creatoare de drept („error communis facit ius").
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1372 din 31 ianuarie 2001, a admis în parte, acţiunea principală, precizată şi a respins cererile reconvenţionale.
Soluţia instanţei de fond a rămas definitivă prin Decizia nr.2141/A din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, şi irevocabilă prin Decizia nr.1000 din 2 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
La data de 2 aprilie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare conform art. 330 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate, pentru motivul că, au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, fiind totodată şi vădit netemeinice.
S-a susţinut în esenţă că, pârâţii-cumpărători nu deţin un titlu valabil asupra imobilului în litigiu, dobândind apartamentele de la o persoană care nu avea calitatea de proprietar, precum şi faptul că, instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii privind revendicarea suprafeţei de 421,50 m.p. teren şi a garajului.
Pe parcursul procesului, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie prin adresa nr. 52447/14049/2002 din 25 septembrie 2002, retrage recursul în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 3304 din C. proc. civ., întrucât imobilele menţionate în hotărârile judecătoreşti criticate au fost, deja, restituite reclamantei L.I.L.
La această adresă s-au anexat, în copie, cele trei procese-verbale de punere în posesie, întocmite de Biroul de executori judecătoreşti la 15 aprilie 2003, la 16 iunie 2003, şi la 1 august 2003, acte din care rezultă că reclamanta a fost pusă în posesia imobilelor ce s-au aflat în litigiu.
În această situaţie, potrivit principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi dispoziţiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va lua act de retragerea recursului în anulare formulat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1372 din 31 ianuarie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, deciziei civile nr. 2141/A din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a şi de contencios administrativ, şi deciziei civile nr. 1000 din 2 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 379/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3784/2003. Civil → |
|---|
