ICCJ. Decizia nr. 3815/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr .3815
Dosar nr. 4565/2003
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 februarie 2002 pe rolul Tribunalului Teleorman reclamanţii P.N.G. şi P.G.E. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Turnu Măgurele pentru a se constata nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 802 din 10 decembrie 2001, emisă cu încălcarea Legii nr. 10/2001.
Reclamanţii au criticat dispoziţia pentru încălcarea art. 23 alin. (2), art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 20/2001 pentru că nu au fost convocaţi să-şi susţină pretenţiile cu privire la măsurile reparatorii şi au mai arătat că valoarea imobilelor a fost greşit stabilită în raport de indicele de inflaţie şi de lipsa unei expertize de specialitate. Au mai contestat suprafaţa de teren greşit reţinută în Dispoziţia nr. 802/2001, de numai 126,40 mp în loc de 144,40 mp.
Tribunalul Teleorman prin sentinţa civilă nr. 1133 din 29 aprilie 2002 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că printr-un act dotal încheiat la 6 aprilie 1944 reclamanţii au dobândit în proprietate un imobil situat în Turnu Măgurele, compus din 315,10 mp teren şi construcţii: două corpuri de casă şi magazie. Acest imobil a fost trecut în proprietatea statului prin expropriere, prin Decretul nr. 116/1966, în vederea construirii de blocuri de locuinţă, cu plata unei despăgubiri de 40.000 lei.
Pentru o parte din teren reclamanţilor şi s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi li s-a eliberat titlul nr. 0100602 din 29 aprilie 1996 şi anume pentru 22,90 mp, emiţându-se totodată şi Dispoziţia 803/2001, pentru acest teren. Ca urmare, notând şi scopul Legii nr. 18/1991 de propuneri a foştilor proprietari în situaţia anterioară şi în lipsa unor prevederi în acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă s-a considerat neîntemeiată această pretenţie.
Instanţa a apreciat nefondată cererea de plată a despăgubirilor băneşti pentru imobilul care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică şi pentru care au fost plătite despăgubiri.
S-a mai reţinut că potrivit art. 1 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 10/2001 valoarea construcţiilor demolate se apreciază potrivit actelor normative de la momentul exproprierii, valoare care se actualizează prin aplicarea indicelui de inflaţie. Iar potrivit art. 11 alin. (7) al aceleiaşi legi valoarea despăgubirilor este dată de diferenţa dintre suma actualizată şi suma efectiv încasată. S-a aplicat acest calcul şi s-a reţinut că reclamanţii au declarat expres în instanţă că nu înţeleg să solicite o expertiză tehnică în vederea stabilirii valorii imobilului.
În sfârşit s-a considerat că Primăria nu a încălcat dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001 pentru că nu a făcut o ofertă de despăgubiri băneşti astfel încât să fie nevoie de prezenţa pretenţiilor pentru o negociere.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 364 A din 23 iunie 2000 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Instanţa de apel a reţinut că imobilul, proprietatea reclamanţilor conform actului dotal, a fost expropriat prin Decretul nr. 116/1966 pentru construirea unui bloc de locuinţe pentru cazarea muncitorilor de la Combinatul de Îngrăşăminte Chimice Turnu Măgurele. Pentru expropriere reclamanţii au primit o despăgubire de 40.000 lei. Scopul exproprierii a fost realizat, în prezent terenul fiind ocupat de un ansamblu de blocuri. Pentru o porţiune din terenul expropriat de 25,10 mp s-a emis dispoziţia nr. 803/2001 cu respectarea art. 12 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HGR. nr. 614 din 27 iunie 2001.
Nu s-a primit critica nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 802/2001, faţă de împrejurarea că reclamanţii nu au invocat prin acţiunea introductivă de instanţă încălcarea dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi ca atare, instanţa de fond în mod justificat nu s-a pronunţat asupra acestui aspect.
Nici criticile referitoare la corecta realizare a exproprierii nu au fost primite, în cauză fiind făcute probe în sensul atingerii scopului exproprierii iar criteriile de despăgubire au fost corect urmărite potrivit Legii nr. 10/2001, invocată ca temei de reclamanţi în pretenţiile lor şi nu cele prevăzute de Legea nr. 33/1994.
Nu a fost avută în vedere expertiza efectuată faţă de împrejurarea că aceasta a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului şi nu metodologia de calcul prevăzută de art. 1 alin. (5) şi (6) şi art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat în termen recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În fapt, în esenţă, criticile deciziei nr. 364/2003 s-au referit la următoarele:
a. s-a confirmat sentinţa primei instanţe care conţine greşeli de fond;
b. s-a reţinut greşit că reclamanţii au încasat 40.000 lei, în realitate ei încasând suma de 473,25 lei, conform procesului-verbal de la fila 28 din dosarul de fond;
c. Decizia s-a întemeiat pe un act normativ (Normele aprobate prin HG nr. 614/2001) abrogat (HG nr. 498/2003 abrogă normele aprobate prin HG nr. 614/2001);
d. greşit s-a reţinut că nu au cerut anularea dispoziţiei pentru lipsa avizelor legale prevăzute de art. 33 din Legea nr. 10/2001, când în realitate există o completare la acţiune;
e. greşit s-a înlăturat expertiza dispusă în cauză.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru următoarele motive:
Criticile formulate în fapt nu au fost subsumate în concret motivelor în drept invocate, ele fiind subsumate în bloc temeiurilor de drept enumerate generic.
Criticile formulate în termen arătate la lit. a), b) şi c) de mai sus se referă la greşita interpretare a probelor din dosar, motiv care, după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin OUG nr. 138/2000 nu mai poate fi invocat pentru casarea unei hotărâri.
Critica formulată în termenii arătaţi la pct. c de mai sus s-ar putea încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, greşita aplicare a legii. Critica este neîntemeiată. Instanţa a fost investită cu o contestaţie la o dispoziţie a Primăriei prin care s-a criticat modalitatea de stabilire a dispoziţiilor la notificarea formulată de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001. Instanţa a analizat deci modalitatea de aplicare a dispoziţiilor incidente de la momentul emiterii Dispoziţiei nr. 802, adică la 10 decembrie 2001 şi a apreciat că s-au respectat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobată prin HG nr. 614/2001, acte normative în vigoare la acel moment.
Împrejurarea că pe parcursul soluţionării cauzei, actele normative s-au desfiinţat, completat sau modificat nu afectează cadrul juridic stabilit la momentul apariţiei actului criticat.
Critica prevăzută la pct. d de mai sus s-ar putea încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. greşita interpretare a actului dedus instanţei.
Sub acest aspect instanţa a interpretat corect obiectul acţiunii cu care a fost investită prin petitul înregistrat la 13 februarie 2002, contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 802/2001 a primarului oraşului Turnu Măgurele pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4), (5), (6), (7), art. 12 alin. (2), (3) şi art. 21 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
Împrejurarea că reclamanţii ar fi făcut vorbire, în răspunsurile la întâmpinarea depusă de pârât şi de încălcarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 10/2001 nu are valoare de modificare de acţiune, cum se pretinde de aceştia.
Modificarea de acţiune se face, potrivit normelor procedurale imperative în materie, art. 132 C. proc. civ., într-o anumită formă şi în limitele unui anumit termen şi trebuie pusă în discuţia părţilor.
Nefiind respectate criteriile mai sus menţionate în mod corect instanţa de apel a apreciat că nu se poate examina acest aspect, nefiind legal investită cu acest capăt de cerere. Calitatea părţilor, cauza sa obiectul cererii nu pot fi schimbate în apel (art. 294 C. proc. civ.) şi nici în recurs (art. 316 C. proc. civ.).
Pentru considerentele arătate se va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii P.N.G. şi P.E. împotriva deciziei civile nr. 364 A din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3944/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3422/2003. Civil. Revendicare - Decretul... → |
|---|
