ICCJ. Decizia nr. 3850/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3850
Dosar nr. 20894/1/2003
(nr.vechi 10676/2003)
Şedinţa de la 13 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea restrânsă reclamanţii P.D.I., P.T.C., P.C. şi P.M. au solicitat, în contradictoriu cu SC R. SA şi cu Agenţia Domeniilor Statului restituirea în natură a imobilelor cramă, magazie şi teren aferent astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 78 din 26 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Vrancea s-a admis acţiunea şi s-a dispus restituirea în natură a imobilelor cramă, magazie-depozit şi teren aferent în suprafaţă de 2754 mp situat pe raza satului Popeşti, comuna Costeşti judeţul Vrancea.
S-a luat act că reclamanţii renunţă la judecata capătului de cerere privind plata despăgubirilor.
Instanţa de fond a reţinut că unităţile deţinătoare nu au un titlu de proprietate pentru imobil.
Prin Decizia civilă nr. 86 din 3 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele SC R. SA Coteşti prin lichidator SC C. SRL Focşani şi Agenţia Domeniului Statului împotriva sentinţei civile nr. 78 din 6 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Vrancea.
Curtea a reţinut că reclamanţii au calitate de persoane îndreptăţite să revendice imobilele, iar unitatea deţinătoare a bunului revendicat nu a opus un titlu de proprietate.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 9 şi art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC R. SA Coteşti prin lichidator SC C. SRL Focşani.
În motivarea recursului, se arată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 9 şi art. 20 din Legea nr. 10/2001, în sensul că unitatea deţinătoare care poate fi obligată la restituire trebuie să aibă calitate de persoană juridică de drept public sau să exercite în numele statului dreptul de proprietate.
Cea de-a doua critică se referă la faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
În acest sens se arată că recurenta este o societate comercială cu capital privat, fiind privatizată în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 33 din 8 septembrie 2000.
Aceste critici au fost întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ultimul motiv de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate în cauză respectiv HG nr. 194/1991 privind înfiinţarea SC R. SA Coteşti, care atestă preluarea întregului patrimoniu al fostului IAS.
În susţinerea motivelor de recurs, recurenta a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 33/2000 certificat de atestare a dreptului de proprietate nr. 0781/1995, HG nr. 194/1991.
În cauză a declarat recurs şi pârâta Agenţia Domeniilor Statului.
Recurenta susţine că nu poate restitui în natură bunurile revendicate deoarece nu este proprietara acestora, situaţie în care nu are calitate procesuală pasivă.
În drept recurenta a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamantul P.C.D.I. a formulat întâmpinare, atât în nume personal cât şi ca mandatar al fratelui său P.C.T.C.
Din adresa nr. 123470/2005 emisă de MAI, Inspectoratul Naţional pentru evidenţa persoanelor rezultă că P.T.C. este decedat din 28 decembrie 2002.
La dosar s-a depus certificatul de moştenitor nr. 34/2005 din care rezultă că unicul moştenitor al decedatului P.T.C. este P.D.I., în calitate de frate.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului este fondat.
Astfel, această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a deţinut imobilul ce formează obiectul contestaţiei, nu are calitate de acţionar la SC R. SA şi nici nu a fost notificată.
Recursul declarat de SC R. SA Coteşti este nefondat.
Prima critică urmează a fi respinsă, instanţa făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 9 şi art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, în sensul Legii nr. 10/2001, unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, prefectură sau orice altă instituţie publică) dar şi entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste);
Aşadar, condiţia impusă de legea specială unităţii ce are obligaţia de a primi şi soluţiona notificarea nu este doar aceea de a fi persoană juridică de drept public, aşa cum susţine recurenta.
Este necesar ca ea să deţină bunul solicitat şi să aibă obligaţia de a stabili măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001.
Pentru a determina obligaţia legală de restituire, este necesar a se analiza dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 din Legea 10/2001 (22, după republicarea legii) sau ale art. 27 din lege (art. 29, după republicare).
În sistemul Legii nr. 10/2001, unitatea obligată să răspundă unei notificări şi natura măsurilor reparatorii care se cuvin, se determină în funcţie şi de faptul dacă aceasta este privatizată, distingându-se două situaţii. Atunci când entitatea deţinătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar când bunul se află în patrimoniul unei societăţi la care statul este acţionar, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 din acelaşi act normativ.
În cauză, este de necontestat faptul că imobilul solicitat se află în deţinerea SC R. SA
Prin actele aflate la dosar nu rezultă faptul că persoana juridică deţinătoare este unitate integral privatizată.
Din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 33 din 8 septembrie 2000, rezultă că Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a înstrăinat SC R. SA doar 99,95% din valoarea capitalului social, iar societatea recurentă nu a făcut dovada că restul acţiunilor ar fi capital privat.
În aceste condiţii, neexistând dovezi că SC R. SA este societate integral privatizată, aplicabile sunt dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.
De altfel, chiar Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, implicat în privatizarea societăţii deţinătoare, atunci când a fost notificat de reclamantul P.D.I., a comunicat acestuia că sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Din adresa nr. 560 din 8 noiembrie 2000 a D.G.A.I.A. Vrancea, rezultă că, la privatizare SC R. SA, s-a ţinut cont de construcţiile care urmau să le fie revendicate de foştii proprietari.
Faptul că valoarea bunului nu a fost evidenţiată în patrimoniul societăţii, având destinaţia stabilită de ministerul implicat în privatizare de a servi la despăgubirea foştilor proprietari, este de natură a atrage obligaţiile societăţii deţinătoare în condiţiile stabilite de art. 9 şi art. 20 (art. 22 după republicare) din Legea nr. 10/2001.
Recurenta a mai invocat şi prevederile art.46 din Legea nr. 10/2001.
Această dispoziţie legală nu este aplicabilă în cauză deoarece se referă la acte juridice făcute în cadrul procesului de privatizare care au ca obiect active şi nu acţiuni, cum este cazul pentru recurenta SC R. SA, care a cumpărat un nr. de acţiuni, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 33/2000 (fila 5 dosar recurs).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului.
Se va casa în parte Decizia civilă nr. 86 din 3 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi sentinţa civilă nr. 78 din 26 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
Se va respinge recursul declarat de pârâta recurenta SC R. SA Coteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului.
Casează, în parte, Decizia civilă nr. 86 din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi şi sentinţa civilă nr. 78 din 26 martie 2003 a Tribunalului Vrancea.
Respinge acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA Coteşti împotriva deciziei civile nr. 86 din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2003. Civil. îndreptare eroare materiala.... | ICCJ. Decizia nr. 3312/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
