ICCJ. Decizia nr. 3911/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3911
Dosar nr. 13272/1/2003
Şedinţa publică din 14 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată la biroul executorului judecătoresc sub nr. 329 din 8 august 2001 şi adresată Staţiunii de Cercetare Agricolă Suceava, reclamanta F.T. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a suprafeţei de 6,0558 ha teren arabil situat în Suceava, teren ce a aparţinut tatălui său şi care făcea parte dintr-o suprafaţă mai mare de 15,9861 ha, preluată abuziv de stat şi din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru 9,61 ha.
Ca răspuns la notificare, pârâta S.C.A. Suceava a emis Decizia nr. 30 din 7 mai 2002 prin care s-a respins cererea reclamantei, cu motivarea că terenul nu se află în administrarea pârâtei şi cu trimitere la Decizia nr. 3467/2001 a Tribunalului Suceava.
În preambulul deciziei se arată că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului notificat, iar pretenţiile reclamantei privind acest teren au fost soluţionate de instanţele judecătoreşti în alte litigii.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat o contestaţie înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 5936 din 1 iulie 2002.
Prin contestaţie, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 30/2002, restituirea în natură a suprafeţei de 6,0558 ha sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că, suprafaţa de teren notificată face parte dintr-o suprafaţă de 15,9861 ha pe care tatăl său a avut-o în proprietate. Din această suprafaţă, 2,3658 ha se află în intravilan, diferenţa de 13,6203 ha se află în extravilan, 32,03 ari sunt ocupaţi de drumuri de interes local, iar suprafaţa notificată este ocupată de construcţii ale pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 952/2001 a Judecătoriei Suceava s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 9,6100 ha, în temeiul Legii nr. 18/1991, iar pentru diferenţa disponibilă de 6,0558 ha a solicitat beneficiul Legii nr. 10/2001.
La data de 24 septembrie 2002, pârâta a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi a solicitat introducerea în cauză a Agenţiei Domeniilor Statului, cu motivarea că este proprietara terenului notificat, pe care l-a preluat pe baza protocolului nr. 14242 din 21 mai 2002.
Contestaţia reclamantei a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 698 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
S-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi faptul că suprafaţa notificată a făcut obiectul unui litigiu pe temeiul Legii nr. 18/19941 care a fost soluţionat irevocabil.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 44 din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă. Decizia este întemeiată pe aceleaşi considerente ca şi sentinţa, respectiv incidenţa prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta susţine că terenul în litigiu nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, nefiind înscris în CAP. El a fost preluat, fără titlu, de fosta G.A.S. transformată în actuala S.C.A. Mai susţine recurenta că organele competente i-au refuzat predarea documentelor din care rezultă dreptul de proprietate al tatălui său.
Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Obiectul prezentului litigiu în constituie cererea reclamantei de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001 pentru o diferenţă de 6,0558 ha teren dintr-o suprafaţă de 15,9861 ha din care pentru 9,6100 ha i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Cererea a fost respinsă, atât de către persoana juridică notificată cât şi de către instanţele care s-au pronunţat în cauză pentru două considerente: primul, constând în lipsa dovezilor privind proprietatea acestui teren şi, al doilea întemeiat pe prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În scopul bunei soluţionări a cauzei a fost ataşat dosarul nr. 2492/1994 al Judecătoriei Suceava la care sunt ataşate dosarele din căile de atac. Din examinarea probatoriului administrat în aceste dosare, care au avut ca obiect plângerea reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, împotriva hotărârii nr. 4405 din 5 septembrie 1991 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava rezultă legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate în prezenta cauză.
Astfel, prin hotărârea menţionată, comisia a respins contestaţia formulată de reclamantă şi de ceilalţi patru fraţi ai săi împotriva hotărârii Comisiei municipale Suceava pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 7 ha Plângerea formulată de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1515 din 26 februarie 1998 a Judecătoriei Suceava (dosar nr. 2494/1994), cu motivarea că nu a depus acte doveditoare privind proprietatea terenului solicitat. Sentinţa a fost casată, prin Decizia nr. 1035 din 1 aprilie 1999 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, (dosar nr. 7595/1998) şi cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Suceava care, în dosarul nr. 4691/R/1999 a pronunţat sentinţa civilă nr. 952 din 21 februarie 2001. Prin această sentinţă s-a admis plângerea reclamantei, a fost desfiinţată hotărârea comisiei nr. 4405 din 5 septembrie 1991 şi s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei pentru 9,61 ha teren situat în cartierul Iţcani din Suceava.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis, prin Decizia nr. 3467 din 8 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, în dosarul nr. 5992/2001. Sentinţa a fost schimbată în tot, respingându-se plângerea reclamantei. Această ultimă soluţie a fost menţinută, prin anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 2473 din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, în dosarul nr. 2596/2002.
S-a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că, potrivit declaraţiei de avere datată 11 septembrie 1940, tatăl reclamantei F.G. a avut în proprietate o suprafaţă de 10,90 ha teren situat pe raza judeţului Durostor (Cadrilater, Bulgaria).
Deşi este de necontestat că tatăl reclamantei a fost strămutat, în acelaşi an 1940, în municipiul Suceava, cartier Iţcani, reclamanta nu a reuşit să aducă dovezi privind toată suprafaţa de teren avută de tatăl său şi pretinsa de reclamantă.
De altfel, chiar poziţia reclamantei a fost oscilantă pe parcursul derulării litigiului, formulând mai multe precizări ale contestaţiei, între care cea din 9 decembrie 1997, în dosarul nr. 2494/1994 al Judecătoriei Suceava, prin care a solicitat 16,57 ha, din care 2,37 ha intravilan şi restul extravilan. Evident că, în această suprafaţă este inclusă şi cea pretinsă în litigiul de Legea nr. 10/2001.
Instanţele au reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 250 din 15 ianuarie 1998 a Judecătoriei Suceava i s-a recunoscut reclamantei, în calitate de succesoare după tatăl său, dreptul de proprietate asupra unui teren de 1,54 ha, iar în indiviziune cu fraţii săi şi pentru o suprafaţă de 0,50 ha, conform adeverinţei nr. 13803 din 11 septembrie 1991 a comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Instanţele care au soluţionat litigiul de fond funciar au reţinut că, din suprafaţa totală de 16,57 ha pretinsă de reclamantă prin precizarea de acţiune, aceasta a dovedit că tatăl său a avut doar 11,65 ha din care, scăzând suprafaţa de 2,04 ha deja primită, rămâne diferenţa de 9,61 ha pentru care s-a recunoscut, irevocabil, dreptul de proprietate.
În prezentul litigiu, reclamanta solicită, pe calea Legii nr. 10/2001, diferenţa de teren pe care nu a dobândit-o pe temeiul Legii nr. 18/1991, dar pentru care s-a purtat un proces şi s-a pronunţat o soluţie irevocabilă. Cererea reclamantei nu poate fi primită, chiar în ipoteza în care ar îndeplini condiţiile Legii nr. 10/2001 pentru că, într-adevăr, nu există dovezi privind proprietatea, pe care ar fi trebuit să le administreze reclamanta.
Pe de altă parte, textul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care delimitează domeniul său de aplicare de actele normative speciale în materie de fond funciar, acte cu acelaşi caracter reparator, stabileşte în mod clar că nu intră sub incidenţa Legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Caracterul complementar al Legii nr. 10/2001, recunoscut prin Normele metodologice de aplicare a ei la pct. 8.1 nu funcţionează, în cauză pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile textului, respectiv terenul de 6,0558 ha nu este intravilan (doar 2 ha susţine reclamanta în contradicţie cu precizarea de acţiune din dosarul de fond funciar nr. 2494/1994) şi nu este disponibil. Aceasta fără a exclude faptul că reclamanta nu a depus dovezi privind proprietatea lui, respectiv diferenţa peste suprafaţa de 11,65 ha recunoscută în litigiul de fond funciar.
Pentru toate aceste considerente se va respinge recursul ca nefondat, nefiind dovedite motive de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel [art. 312 alin. (1) C. proc.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F.T. împotriva deciziei nr. 44 din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6052/2003. Civil. Actiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3759/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs → |
|---|
