ICCJ. Decizia nr. 3759/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3759
Dosar nr. 12269/1/2003
nr. vechi 3364/2003
Şedinţa publică din 12 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 42 din 8 iunie 2001, întocmită în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată SC T. SA Gura Vadului, judeţul Prahova, numita I.E.S., cetăţean român, rezident în S.U.A., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna Gura Vadului, judeţul Prahova, compus din construcţii şi teren aferent de 0,5 ha, bun trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 308/1953.
Prin adresa nr. 1252 din 26 iulie 2001 SC T. SA Gura Vadului, judeţul Prahova, a refuzat notificantei restituirea imobilului cu motivarea că solicitanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunului şi nici a calităţii sale de moştenitor.
La data de 22 august 2001, prin cererea nr. 1370 adresată SC T. SA Gura Vadului, judeţul Prahova, numita I.E.S. a adus la cunoştinţa societăţii notificate că răspunsul acesteia din 26 iulie 2001 este rezultatul unei erori deoarece petenta nu este moştenitoarea fostului proprietar al bunului imobil, ci proprietarul deposedat abuziv şi care solicită nemişcătorul în temeiul Legii nr. 10/2001.
La 14 martie 2002 reclamanta I.E.S. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Gura Vadului, judeţul Prahova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să-i restituie în proprietate casa cu destinaţia de locuinţă, anexele gospodăreşti şi terenul aferent în suprafaţă de 5000 mp, situate în comuna Gura Vadului, judeţul Prahova, bunuri cu care reclamanta a figurat în Registrul Agricol al comunei, poziţia de rol 170, volumul 2/1953 şi trecute abuziv în proprietatea statului.
Prin întâmpinare, pârâta SC T. SA Gura Vadului, judeţul Prahova, a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că societatea a fost privatizată de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, sens în care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1 din 7 martie 2001, astfel că societatea deţine pachetul majoritar de acţiuni, iar contractul nu cuprinde nici o clauză referitoare la obligativitatea retrocedării imobilelor în caz de solicitare a acestora. Fiind în prezenţa unui act juridic de înstrăinare, încheiat cu respectarea legii în cadrul procesului de privatizare, pârâta s-a apărat în sensul că reclamanta are dreptul doar la măsuri reparatorii în echivalent, notificarea putând fi adresată doar instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea.
Prin sentinţa nr. 297 din 18 iunie 2002, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins ca prematură acţiunea reclamantei cu motivarea că societatea pârâtă nu a emis nici o decizie sau dispoziţie ca răspuns la notificarea formulată de reclamantă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 94 din 19 septembrie 2002, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentinţa tribunalului şi a reţinut cauza pentru soluţionare în fond, deoarece, soluţia de respingere a acţiunii este greşită cât timp pârâta, prin adresa nr. 1252 din 26 iulie 2001, şi-a exprimat clar poziţia de refuz în a restitui imobilul.
Prin Decizia nr. 98 din 22 aprilie 2003 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut şi motivat că imobilul a fost preluat de stat de la tatăl reclamantei şi a fost dat în administrarea fostului I.A.S. Tohani, în prezent S.C. T. SA, înfiinţat în anul 1967, societate care a fost privatizată în anul 2001. Din actele depuse la dosar instanţa de apel a constatat că există dovezi ale transmiterii dreptului de proprietate asupra clădirilor revendicate de către reclamantă de la o autoritate a statului, respectiv de la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, la o persoană juridică de drept privat, privatizarea pârâtei realizându-se cu respectarea legislaţiei în vigoare, încheindu-se în acest sens contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni ca, de exemplu, cel din 7 martie 2001, depus în copie la dosar. S-a conchis, în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001, că reclamanta este îndreptăţită doar la măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta I.E.S., care a invocat următoarele critici: greşit s-a reţinut că fosta I.A.S. Tohani a fost înfiinţată în anul 1967, fiind înfiinţată anterior, în anul 1949; imobilul, cu destinaţia de locuinţă, anexe gospodăreşti şi curte aferentă acestora a fost preluat în anul 1953 de către Primăria Gura Vadului aşa cum rezultă din copiile extras de pe registrul agricol; construcţiile cu destinaţia de locuinţă nu intră sub incidenţa art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar Statul Român, prin Ministerul Agriculturii, nu putea să vândă legal imobilul societăţii pârâte la data de 7 martie 2001, cât timp legea de retrocedare a apărut în februarie 2001.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „imobilele, terenuri şi construcţii, preluate abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare".
Regula restituirii în natură a imobilelor care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 este consacrată, de principiu, în textul general cuprins de art. 7 alin. (1) din acest act normativ, excepţiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute şi de strictă interpretare.
Prevederea alin. (1) al art. 21 din Legea nr. 10/2001 cuprinde semnificaţii juridice multiple: statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptăţite potrivit legii; indisponibilizarea operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară; indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură către adevăratul proprietar, şi astfel, aplicarea în practică a principiului consacrat de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; restituirea în natură este obligatorie în cazul în care unitatea deţinătoare este, printre altele, o societate comercială la care statul era acţionat majoritar.
Cum potrivit propriilor afirmaţii ale pârâtei, aceasta a fost privatizată la data de 7 martie 2001 (contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1 din 7 martie 2001, filele 24-27 dosar de fond), deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001) când bunul revendicat de reclamantă era indisponibilizat, se constată că numai prin interpretarea şi aplicarea greşită a legii instanţa de apel a decis că actele îndeplinite de pârâtă în cadrul procesului de privatizare s-ar fi încheiat cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul reclamantei, va fi casată Decizia dată în apel prin care s-a evocat fondul şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă care va proceda la identificarea şi individualizarea bunului restituibil în natură în raport cu actele exhibate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I.E.S. împotriva deciziei civile nr. 98 din 22 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3911/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8020/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
