ICCJ. Decizia nr. 392/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 392
Dosar nr. 1133/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 937 din 14 decembrie 2001 a admis acţiunea precizată şi completată formulată de reclamant.
N.I., în nume propriu şi în calitate de moştenitoare legală, constatând că imobilul înscris C.F. nr. 5599 Timişoara, nr.top 11808 compus din casă cu un etaj şi curte în suprafaţă de 650 mp situat în Timişoara, a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil. A dispus radierea din C.F. nr. 5599 Timişoara a dreptului de proprietate înscris în favoarea Statului Român cu privire la imobilul sus-menţionat sub nr.top 11808 precum şi a dreptului de folosinţă evidenţiat în aceeaşi C.F. în favoarea Ministerului Sănătăţii.
A dispus restabilirea situaţiei în C.F. anterioară naţionalizării prin reînscrierea dreptului de proprietate al antecesorilor reclamantei defuncţii G.Ş. şi soţia, născută P.O.
A obligat pârâţii să lase în netulburată posesie şi folosinţă reclamantei imobilul.
Apelurile declarate de Consiliul Local Timişoara al Municipiului Timişoara, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, D.S.P. Timiş şi Spitalul Clinic Municipal Timişoara au fost admise prin Decizia civilă nr. 59 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, care a schimbat în tot sentinţa, respingând ca nefondată acţiunea precizată şi completată.
Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 4108 din 17 octombrie 2003 a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantă înlăturând ca atare motivele circumscrise art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. privind încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 1 din Decretul nr. 302/1948 şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Invocând art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. reclamanta a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie, cerând rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare a susţinut că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale decurgând, din reţinerea valabilităţii titlului de preluare a imobilului de către stat prin neluarea în seamă a înscrisurilor aflate la dosar atestând cu evidenţă o situaţie de fapt contrară.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
Prima teză a art. 318 C. proc. civ. invocată de contestatoare se referă la dezlegarea dată recursului ca urmare a unei greşeli materiale în legătură cu aspectele formulate de judecătorii şi care au avut drept consecinţă pronunţarea soluţiei greşite.
Din cercetarea cazurilor în contestaţie în anulare specială susmenţionată rezultă că această cale extraordinară de atac urmăreşte repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură şi nu se referă la probleme de fond, legate de probele administrate şi la situaţia faptelor la care se referă litigiul dintre părţi. Cu alte cuvinte această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, urmărindu-se deci repunerea părţii în drepturile ce i-au fost nesocotite.
În raport cu cele expuse anterior şi având în vedere motivele invocate, privind anularea hotărârii pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de petenta N.I. împotriva deciziei nr. 4108 din 17 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3939/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3811/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
