ICCJ. Decizia nr. 3811/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3811
Dosar nr. 4405/2003
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanta Banca Naţională a României, sucursala Iaşi, a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria municipiului Bârlad pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul cu destinaţie de locuinţă, în prezent demolat şi pentru terenul de 4 ha situat în Bârlad. Acţiunea a fost fondată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001.
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 588 din 5 mai 2003 a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu a putut face dovada preluării abuzive de către Statul Român a imobilului şi nici nu a dovedit că la punctul preluări imobilul era în proprietatea reclamantei. S-a mai constatat că Banca, ca instituţie publică potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu face parte dintre persoanele care au calitatea de persoane îndreptăţite, fiind în mod expres exceptată şi căreia nu li se aplică reglementările acestei legi speciale. Imobilul fiind în patrimoniul Primăriei şi cunoscându-se deci deţinătorul, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 58 din 9 iulie 2003, a respins apelul ca nefondat.
Critica potrivit căreia greşit s-a considerat că Banca este o instituţie publică, ignorându-se faptul că are personalitate juridică cu patrimoniu şi sediu nu a fost primită de instanţă.
S-a constatat că B.N.R. este o instituţie publică în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 care gestionează bani publici şi la care Statul Român este acţionar majoritar şi pe cale de consecinţă nu intră în reglementarea prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs întemeiat generic pe dispoziţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ.
În esenţă s-a arătat că în mod greşit s-a aplicat art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Instanţele prin OUG nr. 184/2002, act normativ apărut după formularea acţiunii în justiţie. S-a mai arătat că este instituţie de sine stătătoare care nu poate fi identificată cu Statul Român, nu este instituţie bugetară a statului şi plăteşte impozite. In calitate de proprietar al imobilelor este îndreptăţită să revendice bunurile.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive.
Potrivit art. 1 Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, Banca Naţională a României este „banca centrală a Statului Român având personalitate juridică şi cheltuieli proprii prevăzute în Statutul B.N.R.".
Sub acest aspect instanţele au aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 când au stabilit că reclamanta nu face parte din categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii prin restituire în natură sau echivalent, după caz. Dacă restituirea lor, art. 3 alin. (21) întrucât prin OUG nr. 184/2002 se referea numai la instituţii publice ale statului după 26 martie 2004, când a intrat în vigoare Legea nr. 48/2004 pentru aplicarea OUG nr. 184/2002, aria persoanelor juridice cărora nu li se aplică dispoziţiile Legii nr. 10/2001 s-a lărgit, fiind exceptate „ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companii, societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat precum şi cele privatizate potrivit legii".
Legea nr. 10/2001 nu se aplică nu numai sub acest aspect dar nici cât priveşte obiectul revendicării.
Nu s-a făcut dovada de reclamantă că a avut în proprietate la momentul trecerii în patrimoniul statului, imobilul. Revendicarea priveşte, conform petitului acţiunii şi notificării adresate Primăriei, un teren (de pe care s-a demolat o casă) situat în Bârlad. În justificarea proprietăţii reclamanta a prezentat un ordin de adjudecare nr. 25 din 1 februarie 1940, prin care s-a adjudecat în favoarea B.N.R. S.A., cu sediul central în Bucureşti, un imobil situat în Bârlad.
În raport de obiectul Legii nr. 10/2001 prevăzut de art.1 alin.1 potrivit căruia se restituie în condiţiile legii „imobilele preluate în mod abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice într-o perioada precis determinată 6 martie 1945-22 decembrie 1989", este esenţial să se cunoască momentul preluării, aspect pentru care reclamanta nu a putut produce probe.
De asemenea, corect a fost respinsă acţiunea şi împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice care, atâta timp cât se cunoaşte deţinătorul, Consiliul local municipal, nu este antrenat în răspunderea pentru despăgubiri în echivalent, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 fiind formal în acest sens.
Pentru considerentele arătate se va respinge ca nefondat recursul reclamantei-recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Banca Naţională a României, sucursala Iaşi, împotriva deciziei civile nr. 58 din 9 iulie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3812/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs → |
|---|
