ICCJ. Decizia nr. 393/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 393.
Dosar nr. 3012/2003
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Prin dispoziţia nr. 608 din 24 aprilie 2002 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Târgu-Mureş, iar Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 591 din 18 noiembrie 2002, a obligat Primăria Târgu-Mureş să restituie imobilul iar contestatorii S., să restituie despăgubirea primită în 1987, de 3.760 lei, indexată la zi cu rata inflaţiei.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia nr. 42/A din 17 aprilie 2003, a schimbat sentinţa şi a respins contestaţia ca nefondată, cu motivarea că:
- imobilul a trecut la stat, conform Decretului nr. 223/1974, cu plata despăgubirilor, la o sumă mică, datorită stării sale de degradare masivă;
- imobilul, preluat în 1987, a fost reparat şi adus în stare de utilizare, devenind ca şi nou, astfel că a putut fi închiriat abia în anul 1997, ceea ce face aplicabile dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Contra deciziei reclamanţii, domiciliaţi în Baja, Republica Ungară, au declarat recurs, pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că:
- nu a fost o transformare esenţială a imobilului , astfel ca să fie structural deosebit de cel vechi, iar
- suma de 10.000.000 lei cheltuită în acest scop este minimală în raport de afirmaţia că s-a realizat un imobil nou, astfel că nu operează dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
2. Recursul este nefondat.
Imobilul a fost preluat, cu titlu valabil, în 1987, în stare de degradare şi inapt de folosinţă; a fost lăsat în această stare, până la 29 octombrie 1998 când este predat chiriaşului, prin procesul-verbal anexat în recurs, în care se consemnează că „cele două corpuri sunt în curs de autodemolare, tavanul şi acoperişul lipsesc, ca şi uşile şi ferestrele, iar pardoselile sunt distruse".
Este, deci, evident că, practic, imobilul se înfăţişa, ca atare, doar prin zidăriile existente (15 cm grosime), iar certificatul de urbanism nr. 520 din 30 martie 2000, atestă clar reparaţiile capitale şi consolidările efectuate, care au vizat toate elementele tehnice ale locuinţei.
Chiar dacă nu s-a schimbat structura locativă şi nu a fost transformat imobilul structural, este dovedit că a avut loc o reconstrucţie integrală, o refacere a tuturor elementelor de structură şi a celor accesorii, a utilităţilor, ceea ce echivalează, fără dubiu, cu aducerea imobilului într-o stare nouă, în sensul art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii S.Ş. şi S.M. împotriva deciziei nr. 42/A din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4006/2003. Civil. Ordonanta presedintiala -... | ICCJ. Decizia nr. 3865/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs → |
|---|
