CSJ. Decizia nr. 4060/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4060
Dosar nr. 20/2003
Şedinţa publică din 15 ctombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 octombrie 2001 L.G., prin mandatar B.V. a chemat în judecată Primăria oraşului Huedin pentru a fi obligată să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti în sumă de 1.200.000.000 lei, minus valoarea despăgubirilor încasate în sumă de 40.000 lei actualizate cu indicele inflaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, că prin dispoziţiile nr. 149 şi respectiv 151 din 21 septembrie 2001 Primarul oraşului Huedin i-a respins cererile privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru casa, curtea şi grădina, precum terenul intravilan din Huedin preluate abuziv în baza deciziei nr. 386/21 august 1975 emisă de Consiliul Popular al judeţului Cluj în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Ulterior, reclamantul şi-a extins cererea şi împotriva pârâţilor Prefectura Cluj, Ministerul Finanţelor Publice şi Primarul oraşului Huedin precizând că restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât întreaga construcţie s-a vândut chiriaşilor în baza Legii nr. 112/1995.
În drept reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 36 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 143/2002 din 25 aprilie 2002 prin care a admis cererea extinsă, a anulat Dispoziţiile primarului oraşului Huedin nr. 149 şi 151 emise în data de 21 septembrie 2001 şi, a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti constând în diferenţa dintre valoarea încasată la data de 21 august 1975 de 40.000 lei actualizată cu indicele inflaţiei şi valoarea corespunzătoare a imobilelor situate în Huedin înscrise în CF nr. 98 Huedin, top ing. 455, 456 compus din casă cu 3 apartamente, curte şi grădină de 1055 mp şi CF 63 Huedin top ing. 450/2 teren de 90 mp, obligând primarul oraşului Huedin să plătească reclamantului 1.500.000 lei cheltuieli de judecată.
A reţinut instanţa că, restituirea în natură a imobilelor în litigiu nemaifiind posibilă întrucât au fost vândute chiriaşilor în temeiul Legii nr. 112/995, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 şi art. 19 alin. (2) raportat la art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Prefecturii judeţului Cluj şi Ministerului Finanţelor, pe considerentul că ambii pârâţi sunt implicaţi în realizarea măsurilor tehnico-organizatorice prevăzute de art. 37- 39 din Legea nr. 10/2001 şi art. 16 din Normele de aplicare a legii, pentru evaluarea şi plata despăgubirilor băneşti.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 118 pronunţată la 9 octombrie 2002, fiind respins, ca nefondat, apelul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, cu motivarea că chemarea în judecată a acestuia, deşinueraobligatorieîncauză,a fostrealizatădereclamantexclusi.
pentru opozabilitate, respectiv, pentru a înlătura eventualele impedimente la executare.
Împotriva deciziei, Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând instanţa că a considerat în mod greşit că recurentul are calitate procesuală pasivăde vreme ce, reclamantul a solicitat prin acţiune despăgubiri băneşti şi nu titluri de valoare, caz în care s-ar justifica chemarea sa în judecată.
Recursul este fondat.
Aşa după cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti întemeindu-se în drept pe prevederile art. 36 şi urm. din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Chemarea în judecată a Ministerului Finanţelor Publice, respectiv, citarea acestuia este obligatorie, în cazul când persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Într-adevăr art. 31 alin. (4) din lege prevede că „dacă persoana îndreptăţită optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare va fi citat în cauză Ministerul Finanţelor Publice.
Cum, reclamantul nu a optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, ci pentru despăgubiri băneşti, în mod greşit curtea a considerat justificată legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice şi i-a respins apelul ca nefondat, menţinând soluţia instanţei de fond prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acesta.
Prin urmare, în raport de obiectul pretenţiei reclamantului, Ministerul Finanţelor Publice nu avea calitate procesuală pasivă, argumentarea instanţei de apel referitoare la justificarea chemării în judecată a acestuia exclusiv pentru opozabilitate, nefiind întemeiată.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a se admite, Decizia atacată urmează a se modifica în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că se va admite apelul Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei pronunţate de tribunal care va fi schimbată în parte, în sensul respingerii contestaţiei faţă de acest minister, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei nr. 118 din 9 octombrie 2000 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 143 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge contestaţia faţă de Ministerul Finanţelor Publice.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 408/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 4061/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
