CSJ. Decizia nr. 4063/2003. Civil. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4063
Dosar nr. 4432/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.M., B.M., S.L. şi B.G. au cerut, în contradictoriu cu C.C. ş.a. revizuirea deciziei nr. 2653 din 5 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, în dosarul nr. 4939/2001, pe motiv că ar fi potrivnică deciziei nr. 2303 din 14 iulie 1999 pronunţată de aceeaşi curte de apel în dosarul nr. 3762/1999.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6795 din 7 septembrie 1998 (dosar nr. 657/1996), Judecătoria Târgovişte a admis acţiunea introdusă de reclamanta I.Z. în contradictoriu cu pârâţii C.C., ş.a. şi a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase la decesul defuncţilor lor părinţi, prin atribuirea de loturi în natură şi plata de sulte.
Lotul reclamantei a fost constituit din suprafaţa de 1000 m.p. teren livadă situat în comuna Lucieni, satul Raciu, la punctul „Ţelină", identificat de expertul tehnic numit în cauză şi evaluat la suma de 50.000.000 lei, în considerarea căreia reclamanta a fost obligată să plătească sultă lotului 5 (S.Z.C.) suma de 6.550.000 lei.
Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia nr. 491 din 24 februarie 1999, a Tribunalului Dâmboviţa, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul S.G., şi irevocabilă prin Decizia nr. 2303 din 14 iulie 1999 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin care a fost respins ca nefondat recursul aceluiaşi pârât.
Ulterior, reclamanta I.Z. a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 6795 din 7 septembrie 1998 a Judecătoriei Târgovişte, susţinând că s-a menţionat greşit suprafaţa de 1000 m.p. a terenului-livadă din punctul „Ţelină" inclus în lotul său, în realitate suprafaţa fiind de 10.000 m.p., identificată de expert, care justifică evaluarea acesteia la 50.000.000 lei, cu consecinţa obligării reclamantei la plata unei sulte.
Cererea formulată a fost admisă de Judecătoria Târgovişte prin încheierea pronunţată la 11 februarie 2000, această soluţie fiind menţinută de Tribunalul Dâmboviţa, în rejudecare după o casare cu trimitere, prin Decizia nr.725 din 10 mai 2001.
Recursul declarat de pârâtul S.G. împotriva hotărârii tribunalului a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2653 din 5 octombrie 2001, a cărei revizuire se cere pe motiv că ar fi potrivnică deciziei aceleeaşi curţi de apel nr. 2303 din 14 iulie 1999, prin care a fost soluţionat, irevocabil, fondul litigiului dintre părţi.
Cererea de revizuire formulată în cauză nu poate fi primită.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâridatădeo instanţăde recursatuncicând evocă fondul, dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul în respectarea puterii lucrului judecat şi, ca atare, admisibilitatea unei astfel de cereri este condiţionată de existenţa triplei identităţi, de obiect, cauză şi părţi, conform art. 1201 C. civ. Justificarea acestui caz de revizuire constă în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri, care conţin dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan, ultima contrazicând lucrul judecat ce reiese din dispozitivul celeilalte.
În acelaşi timp, când obiectul cererii de revizuire îl constituie o hotărâre dată de instanţa de recurs, admisibilitatea cererii este supusă condiţiei ca prin acea hotărâre să se evoce fondul. Aceasta înseamnă că, în temeiul dreptului de control judiciar, instanţa de recurs reapreciază probele administrate în cauză de instanţele ierarhic inferioare, schimbă situaţia de fapt stabilită de acestea şi pronunţă o soluţie proprie, diferită de soluţia ori soluţiile pe care, casând, le înlătură.
În cauză, condiţiile legale de admisibilitate a cererii de revizuire, nu sunt întrunite întrucât Decizia a cărei revizuire s-a cerut nu evocă fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de S.M., B.M., S.L. şi B.G. în contradictoriu cu intimaţii I.Z., C.C., C.M., I.T., I.S. şi S.C., vizând Decizia nr. 2653 din 5 octombrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4061/2003. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 404/2003. Civil → |
|---|
