ICCJ. Decizia nr. 4322/2003. Civil. Drept de proprietate- brevet. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4322
Dosar nr.4092/2003
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 ianuarie 1995 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamantul C.I. a chemat în judecată pârâtele SC C. SA Deva, SC R. SA Medgidia, SC R.F. SA Fieni, SC H. SA şi SC M. SA Bicaz pentru obligarea acestora să-i plătească recompensa cuvenită pe baza eficienţei economice pentru brevetele.
- nr. 90933 din 12 iunie 1986 privind procedeul de fabricaţie a cărămizilor magnezitice liant spinelic;
- nr. 91354 din 8 august 1986 privind procedeul de fabricaţie al sinterului şi
- nr. 80682 din 24 octombrie 1982 privind procedeul de înzidire a cuptoarelor rotative.
Reclamantul şi-a modificat acţiunea, la 19 iulie 1999, arătând că formulează pretenţii şi împotriva pârâtelor SC R.B. SA Dej şi SC L.R. SA Bucureşti.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 61 şi art. 66 din Legea nr. 64/1991.
Judecătoria sector 1 prin sentinţa civilă nr. 2485 din 10 martie 1995 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Bucureşti, care a soluţionat acţiunea pe cale de excepţie, respingând-o ca fiind prescrisă (sentinţa civilă nr. 641 din 17 mai 1999).
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 2641 din 12 octombrie 1999 a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, tribunalului, considerând că cererea a fost tardiv formulată deoarece la 21 ianuarie 1995 era o zi de sâmbătă deci termenul de 3 ani s-a prelungit în mod legal până la prima zi lucrătoare, 23 ianuarie 1995, dată când acţiunea a fost înregistrată.
Această soluţie a rămas definitivă prin anularea recursurilor.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1347 din 30 septembrie 2002 admite excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtelor SC M. SA Bicaz şi SC C. SA Deva. A fost admisă în parte cererea precizată în contradictoriu cu pârâţii SC L. R. SA, R. SA Medgidia, SC R. SA, SC R. SA Aleşd, SC R. SA Bicaz şi SC R.F. SA Fieni fiind obligate pârâtele la plata unei sume stabilite detaliat pentru fiecare.
Pentru a se pronunţa această hotărâre s-a reţinut că reclamantul este autorul invenţiilor pentru care OSIM a emis brevetele nr. 86822/1982 pe numele C.C. din Bucureşti şi nr. 90933/1986 şi nr. 91354/1986 ambele pe numele Î.M. Dej, această calitate fiind recunoscută reclamantului prin eliberarea unor certificate de inventator.
Instanţa a constatat că raporturile juridice dintre autor şi unitate (dreptul autorului la recompensă materială şi obligaţia corelativă la plata despăgubirilor) s-au născut sub imperiul vechii legi, Legea nr. 62/1974 şi Decretului nr. 93/1976, dar a apreciat că în privinţa invenţiilor nerecompensate sau parţial recompensate sunt aplicabile dispoziţiile legii noi, Legea nr. 64/1991.
Potrivit acestui din urmă act normativ (art. 66), obligaţia de plată revine unităţii care a aplicat invenţia.
Despăgubirile se calculează, conform acestor reglementări, în raport de beneficiile economice obţinute prin aplicarea invenţiei şi cu solicitarea punctului de vedere al autorului.
Instanţa a reţinut pe fondul cauzei că unităţile care au aplicat invenţia sunt utilizatorii produsului finit şi nu producătorul care a primit sarcină de la C.C. să fabrice cărămizile conform brevetelor cu nr. 90933 şi nr. 91354 pentru toţi utilizatorii acestui produs, la preţuri de cost dirijate, efectele economice ale invenţiei fiind înregistrate de fabricile producătoare de ciment în cuptoarele mari cu diametru de 5,8 m existente la Fieni, Deva, Taşca, Medgidia şi Aleşd.
S-a constatat astfel că nu producătorului SC R.B. SA Dej, a obţinut avantaje economice prin aplicarea invenţiei (altele decât cele deduse din preţul vânzării către utilizatori, preţ de cost care ilustrează numai cheltuielile de producţie). Ca urmare, s-a apreciat că acesta nu poate fi obligat la plata de despăgubiri către inventator. S-a considerat fără relevanţă faptul că producătorul este titularul brevetului de invenţie, plata fiind condiţionată de aplicarea efectivă a invenţiei şi de obţinerea unor avantaje din această utilizare.
Instanţa a apreciat că nici între reclamant şi SC M. SA Bicaz nu există un raport juridic opţional, cu privire la acest aspect pronunţându-se deja cu autoritate de lucru judecat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a cărei deciziei nr. 80 din 20 mai 1997 a fost menţinută de Decizia nr. 3571 din 29 octombrie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie.
Cele care sunt chemate să suporte contravaloarea recompensei cuvenită autorului sunt fabricile producătoare de ciment. Instanţa a omologat calculul făcut de expertul tehnic şi a constatat că se datorează reclamantului de către pârâte următoarele sume:
- 1.356.126.475 lei de către SC R. SA Aleşd;
- 2.821.273.783,275 lei de către SC L. R. SA Medgidia;
- 561.860.950 lei de către SC R.F. SA Fieni şi
- 826.460.000 lei de către SC L. R. SA, pentru această pârâtă despăgubirea fiind datorată exclusiv pentru al treilea brevet.
În privinţa pârâtei SC C. SA Deva au fost cenzurate concluziile raportului de expertiză întrucât anii aleşi de reclamant pentru această pârâtă sunt 1983-1984, ani anteriori datei de intrare în vigoare a Decretului nr. 383/1984 (1 noiembrie 1984). Or, cota de 50% din economia postcalculată a anului următor, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 din anexa 1 partea I pct. 8 intervine numai când anii de negociere aleşi pentru calcul sunt ulteriori intrării în vigoare a decretului menţionat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă prin Decizia nr. 287/A din 19 mai 2003 a respins excepţiile tardivităţii acţiunii şi prescripţiei dreptului la acţiune invocate de SC L. R. SA şi SC T. SA Fieni şi a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 1347/2002 de reclamant şi pârâtele SC T. SA Fieni şi SC L. R. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:
Acţiunea reclamantului a fost introdusă în termen la 25 ianuarie 1995 pentru plata de despăgubiri deduse din cele trei brevete, pe rolul judecătoriei care a declinat competenţa Tribunalului Bucureşti şi care, la primul termen de judecată, a dispus introducerea în cauză a unităţilor care au aplicat brevetele de invenţie indicate în cererea introductivă de instanţă.
S-a mai constatat, potrivit informării făcute de SC L. R. SA Bucureşti, că această pârâtă este fosta R. SA Bucureşti.
S-a constatat de asemenea că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC M. SA a fost soluţionată cu putere de lucru judecat.
Curtea a respins motivele de apel invocate de reclamant constatând că acestea sunt de fapt erori în sensul art.281 C. proc. civ., ce se pot îndrepta din oficiu de tribunal, sau la cererea părţii.
Nu s-au primit nici criticile pârâtelor SC L. SA şi T., R.F. Fieni cu privire la modalitatea efectuării expertizei constatându-se că pârâtele au fost legal convocate şi au avut posibilitatea să depună acte pentru a-şi dovedi susţinerile.
Expertiza a calculat eficienţa economică rezultată în urma aplicării invenţiilor şi a constatat că utilizarea cărămizilor magnetice cu liant spinelic a dus la prelungirea duratei de funcţionare a zidăriilor refractare la cuptoarele rotative de climcher, cu minim 50%.
S-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 70 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 deoarece nici până la data soluţionării apelului, nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi fost despăgubit pentru utilizarea brevetului nr. 80682/1982.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamantul şi pârâtele SC L. R. SA şi SC R.F. SA Fieni.
Reclamantul, în recursul său, a criticat Decizia Curţii de apel invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi în fapt greşita apreciere că cele două pârâte SC M. SA Bicaz şi SC C. SA Deva, nu ar avea calitate procesuală pasivă şi, ca urmare, exonerate de plata despăgubirilor. S-a criticat şi aprecierea că nu s-au dovedit pretenţiile reclamantului faţă de pârâta SC R.B. Dej. S-a mai arătat că în mod greşit s-au apreciat criticile sale la raportul de expertiză ca făcând obiectul art. 281 C. proc. civ., reclamantul neformulând critici, sub aspectul modalităţilor de calcul al expertizei ci doar cu privire la înlăturarea celor două societăţi de la plata despăgubirilor.
În motivarea recursului său pârâta SC L. R. SA a invocat în esenţă, greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), în speţă greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive pentru plata despăgubirilor deduse din brevetele nr. 90933 şi nr. 91354 şi greşita aplicare a Legii nr. 64/1991 prin necenzurarea expertizei tehnice efectuate în cauză, raportul fiind defectuos întocmit sub aspectul stabilirii responsabilităţilor dar şi sub aspectul calculelor efectuate.
Această pârâtă a mai criticat Decizia în temeiul art. 304 pct. 5, pentru încălcarea normelor de procedură sancţionate cu nulitate [art. 105 alin. (2) C. proc. civ.].
Astfel, deşi apelul a constat în critici la adresa expertizei, în mod nelegal nu s-a luat în considerare cererea de a se completa raportul de expertiză şi s-a procedat la judecarea apelului. Vătămarea a fost determinată de refuzul acestei probe care ar fi putut conduce la o eventuală soluţionare favorabilă a apelului lor.
Efectul devolutiv al apelului prevăzut de art. 295 C. proc. civ. anihilează, a arătat apelanta, susţinerea instanţei în sensul că raportul de expertiză trebuia să fie refăcut în primă instanţă potrivit art. 212 C. proc. civ.
S-a mai criticat soluţia pentru nemotivarea ei (art. 304 pct. 7).
Pârâta SC R.F. SA Fieni a criticat soluţia pentru greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sa, având în vedere că această unitate nu a fost niciodată producător de cărămizi ci doar a cumpărat acest produs, urmare obligaţiei impuse de C.C. de a cumpăra acest produs de proastă calitate, cărămizile în discuţie neavând nici măcar jumătate din durata de viaţă a cărămizilor din import. S-a mai criticat soluţia obligării lor la despăgubiri pentru brevetul nr. 80662/1982 a cărui aplicare este similară cu cea a invenţiei din celelalte două brevete.
Recursurile sunt nefondate şi se vor respinge pentru considerentele ce urmează:
Instanţele au făcut o corectă apreciere a raporturilor procesuale dintre părţi pe baza raporturilor juridice create între acestea.
Astfel s-a analizat calitatea procesuală activă şi pasivă, avându-se în vedere normele aplicabile cauzei în dinamica succesiunii în timp a reglementărilor incidente. In raport de situaţia de fapt s-a apreciat corect că plata despăgubirilor cuvenite urmare beneficierii de o invenţie brevetată este supusă normelor juridice în vigoare la data formulării cererii. S-a apreciat corect în raport de aceste reglementări, angajarea răspunderii pentru despăgubirile în raport de calitatea părţilor în raportul juridic creat şi, ca urmare, a fost reţinută responsabilitatea pentru despăgubiri numai în sarcina societăţilor producătoare.
Cât priveşte recursul reclamantului, se constată că prin acesta se atacă soluţia instanţei în sensul exonerării de răspundere a celor două societăţi, M. Bicaz şi SC C. Deva.
Instanţele au apreciat corect că pentru pârâta M. Bicaz există autonomie de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 80/1997 a Curţii de Apel Bucureşti. Faţă de constatările raportului de expertiză cât priveşte posibilitatea acordării despăgubirilor pe baza brevetului nr. 80682/1982 după anul 1984 şi motivarea instanţei sub acest aspect, se constată că soluţia instanţei cu privire la această pârâtă este temeinică şi legală.
Cât priveşte analiza făcută de instanţă în privinţa respingerii acţiunii faţă de SC C. SA şi R.B. ea este susţinută de constatările şi aprecierile cu caracter general făcute şi de expertiză, critica nefiind fondată pe elemente care să combată argumentele arătate.
Deşi critica recurentului reclamant în esenţă se referă la exonerarea la plată a celor două pârâte ea face trimitere în motivare şi la erori comise de expert, erori care nu au fost atacate de reclamant nici prin obiecţiuni la expertiza (în încheierea din 17 septembrie 2002 consemnându-se expres că reclamantul nu formulează obiecţiuni) şi nici prin cereri în temeiul art. 281 C. proc. civ.
Recursul pârâtei SC L. R. SA este de asemenea nefondat.
Critica acestei părţi se referă în esenţă la o defectuoasă întocmire a raportului de expertiză şi la încălcarea drepturilor procesuale în sensul că în apel s-a respins cererea de a se reface raportul de expertiză.
Instanţa de apel în mod corect a constatat că la instanţa de fond această parte a solicitat o completare a raportului de expertiză nesusţinută de probe iar instanţa în mod corect a respins cererea faţă de împrejurarea că partea a fost prezentă la efectuarea expertizei şi nu a prezentat documente pentru susţinerea poziţiei sale.
Nu se poate primi nici critica că hotărârea ar fi nemotivată, în raport de analiza şi considerentele celor două instanţe (de fond şi de apel).
Recursul pârâtei SC R.F. Fieni este şi el nefondat.
Principala critică vizează o eroare de calcul în aprecierea despăgubirilor pretinse a fi de 561.860.950 lei în loc de 1.304.492.383 lei cât s-a reţinut de către instanţă.
Acest motiv invocat şi în apel a fost apreciat de instanţă ca încadrându-se în dispoziţiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ. care se referă la îndreptarea erorilor materiale printre care şi cele de calcul.
Cât priveşte poziţia acestei părţi că nu ar avea calitate procesuală pasivă, aceasta nu a fost susţinută de argumente care să înlăture considerentele avute în vedere de instanţa de fond pe baza evaluărilor expertizei în raport de normele aplicabile la stabilirea răspunderii acestei pârâte.
De altfel este de remarcat că această recurentă îşi fondează critica pe contestarea brevetului în sensul că obiectul acestuia cărămizile în discuţie, ar fi inferioare cărămizilor din import.
O asemenea analiză se situează evident în afara obiectului cauzei, instanţa nefiind investită cu analiza valabilităţii brevetului.
Curtea mai reţine că SC M. SA Bicaz, SC C. SA Deva, SC C. SRL Bacău şi SC R.F. SA Fieni au fuzionat transformându-se în SC C.H. SA Bucureşti.
Această din urmă instituţie, a intervenit în proces, în succesiunea drepturilor recurentei SC R.F. SA Fieni.
Pentru considerentele arătate se vor respinge recursurile reclamantului şi celorlalte pârâte ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursurile declarate de reclamantul C.I. şi de pârâtele SC L. R. SA şi SC R.F. SA Fieni (SC C.H. SA) împotriva deciziei nr. 287/A din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4326/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4123/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
