CSJ. Decizia nr. 4453/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4453
Dosar nr. 5366/2003
Şedinţa de examinare a admisibilităţiirecursurilo.
de la 31 octombrie 2003
Deliberând asupra admisibilităţii recursului declarat de reclamanta M.S.L. împotriva încheierii nr. 2321 din 2 septembrie 2003 pronunţate de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 5607/2003, constată următoarele.
Prin încheierea nr. 2321 pronunţată de Judecătoria Oradea la 2 septembrie 2003 în dosarul nr. 5607/2003 a fost respinsă cererea prin care debitoarea M.S.L. solicită suspendarea formelor de executare silită imobiliară efectuate de executorul judecătoresc P.G. şi apoi de executorul judecătoresc B.I., la cerea creditorului M.F.
În considerentele încheierii s-a reţinut că formele de executare silită au fost efectuate în baza unui contract de împrumut încheiat în formă autentică şi investit cu formulă executorie, iar obiectul urmăririi silite l-a constituit un imobil aparţinând debitoarei şi pe care aceasta acceptase să îl ipotecheze în vederea garantării împrumutului.
S-a reţinut de asemenea că M.S.L. a formulat o contestaţie la executare, înregistrată tot pe rolul Judecătoriei Oradea cu numărul de dosar 1392/2003, iar la 21 iulie 2003 a adresat aceleiaşi instanţe o cerere separată de suspendare a executării silite, cerere care a făcut obiectul cauzei de faţă.
În aceeaşi ordine de idei instanţa a reţinut că la data formulării cererii de suspendare formele de urmărire silită fuseseră integral îndeplinite, întrucât ultimele acte procedurale au fost îndeplinite astfel.
- la 13 iunie 2003 imobilul a fost scos la licitaţie cu un preţ de pornire de 150 000 000 lei fiind adjudecat în favoarea numitului T.V.I. pentru preţul de 163 200 000 lei .
- la 9 iulie 2003 s-a întocmit un act de adjudecare care atestă achitarea integrală a acelui preţ de către cumpărător, ia.
- la 10 iulie 2003 dreptul de proprietate al acestuia din urmă a fost intabulat.
La 22 septembrie 2003 M.S.L. a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 5366/2003.
În motivarea recursului s-a afirmat că formele de executare silită au fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie.
În acest sens au fost menţionate :
- lipsa datei poştei si a semnăturii debitoarei pe dovezile de comunicare a somaţiilor prealabile de plata datate 29 ianuarie 2003 şi 3 februarie 2003;
- caracterul inform al publicaţiei de vânzare întocmite la 10 martie 2003 pentru un termen de scoatere la licitaţie - 14 aprilie 2003 - care nu a fost respectat;
- inexistenţa unui raport de evaluare a imobilului scos la licitaţie şi suplinirea acestuia printr-un proces verbal de situaţie în care bunul era menţionat cu o valoare de trei ori mai mică decât aceea de circulaţie;
- lăsarea în nelucrare a unei contestaţii la executare şi a unei alte cereri de suspendare a executării formulate tot de M.S.L.;
- refuzul executorului care a îndeplinit ultimele forme de urmărire silită de a-i permite debitoarei să fie prezentă la licitaţie pentru a-şi apăra interesele precum şi
- neînmânarea de către acelaşi executor a unor copii de pe înscrisurile întocmite în cursul executării la 13 iunie 2003 şi 9 iulie 2003.
Evocând toate aceste aspecte precum şi altele similare recurenta a subliniat că încălcarea sistematica a dispoziţiilor legale care guvernează executarea silită era de natură a atrage nulitatea acesteia şi că, iar pe de altă parte, interesele sale legitime au fost fraudate prin subevaluarea imobilului.
În raport cu toate aceste aspecte s-a susţinut că cererea de suspendare a executării se impunea a fi admisă chiar dacă dreptul de proprietate al adjudecatorului fusese intabulat.
În ceea ce îl priveşte intimatul creditor M.F. nu a formulat întâmpinare.
În urma înregistrării recursului pe rolul Curţii Supreme de Justiţie în cauză s-a făcut aplicarea art. 308 C. proc. civ. stabilindu-se că admisibilitatea acestuia să fie analizată la 31 octombrie 2003.
Ca urmare completul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie investit cu analizarea admisibilităţii recursului a constat, în unanimitate, că respectivul recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 3021 pct. 4 C. proc. civ.
În acest sens Curtea a avut în vedere că recurenta nu a indicat vreun motiv de legalitate pe care recursul să se fi întemeiat
Pe de altă parte Curtea nu a identificat existenţa unor motive de ordine publică susceptibile de a fi invocate din oficiu şi supuse dezbaterii părţilor conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Este de asemenea de reţinut că în cauză nu îşi găsesc aplicare nici dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Întrucât argumentele expuse în declaraţia de recurs, şi care ulterior nu au fost dezvoltate de către recurentă, nu corespund nici uneia dintre prevederile art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ.
Este de menţionat astfel că recurenta s-a referit cu totul sporadic la faptul că cererea sa de suspendare a executării a fost formulată la 21 iulie 2003, în condiţiile în care ultimul act de executare, intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorului adjudecatar, avusese loc la 10 iulie 2003.
În speţă însă tocmai acest aspect a fost considerat esenţial de către prima instanţă care a respins respectiva cerere pe considerentul că era lipsită de obiect întrucât executarea avusese loc.
În absenţa unor argumente legale pe care să le opună acestui raţionament al instanţei recurenta a evocat şi a dezvoltat pe larg ideea că formele de executare silită ar fi nule ca urmare a fraudării intereselor sale că şi datorită încălcării unor dispoziţii legale imperative.
În speţă însă instanţa nu a fost legal investită spre a analiza aceste aspecte, cadrul procesual fiind acela al unei simple cereri de suspendare a executării.
În altă ordine de idei Curtea reţine că potrivit afirmaţiilor recurentei aceasta a adresat aceleiaşi instanţe şi alte cereri prin care contesta formele de urmărire silită imobiliară solicitând, şi cu acel prilej, suspendarea executării.
Conform aceloraşi afirmaţii respectivele petiţii au fost formulate înainte de finalizarea actelor de executare.
Distinct de faptul că nu au fost susţinute sub aspect probatoriu, Curtea reţine că, prin natura lor, aceste aserţiuni sunt irelevante cât priveşte chestiunea admisibilităţii recursului declarat în cauza de faţă.
Pentru considerentele arătate şi având în vedere prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 308 alin. (4) C. proc. civ. Curtea urmează a anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de reclamanta M.S.L. împotriva încheierii nr. 2321 din 2 septembrie 2003 a Judecătoriei Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată înşedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 447/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 4409/2003. Civil → |
|---|
