ICCJ. Decizia nr. 4525/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4525
Dosar nr.13273/1/2003
(nr.vechi 3702/2003)
Şedinţa publică din 10 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 20 noiembrie 2001, P.A. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001 şi în contradictoriu cu SC C. SA, obligarea pârâtei la restituirea tuturor bunurilor menţionate în notificarea adresată societăţii şi la care nu a primit răspuns în termenul legal.
La dosarul înregistrat pe rolul tribunalului s-au conexat dosarele având ca obiect alte două cereri ale reclamantului formulate în contradictoriu cu SC A. SA şi SC R. SRL prin G.I., prin care a solicitat, de asemenea, restituirea bunurilor precizate în notificările adresate societăţilor şi la care nu a primit răspuns.
Prin sentinţa nr. 488 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de P.A. în contradictoriu cu SC R. SRL Botoşani, pe care a obligat-o să restituie reclamantului, în natură, clădirea centralei electrice din incinta societăţii şi suprafaţa de 109,60 mp, teren aferent conform schiţei anexă la raportul de expertiză efectuat de expert T.C. din cadrul Biroului de Expertize de pe lângă instanţă, care face parte integrantă din sentinţă. A respins acţiunile reclamantului în contradictoriu cu SC C. SA şi SC A. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că restituirea terenului arabil solicitat de reclamant nu este admisibilă în condiţiile Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât acestuia, potrivit declaraţiei din 22 aprilie 2002, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren arabil şi forestier la care era îndreptăţit potrivit prevederilor Legii nr. 1/2000. În ceea ce priveşte clădirile a căror restituire în natură a fost solicitată, s-a reţinut că, potrivit probelor administrate în cauză, acestea fie nu mai există, fie au fost reconstruite constituind bunuri noi, cu alte caracteristici şi destinaţii sau au fost înstrăinate, motiv pentru care reclamantul este îndreptăţit să solicite măsuri reparatorii în echivalent. Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat, drept bun rămas dintre cele preluate de stat cu prilejul aplicării reformei agrare, centrala electrică şi suprafaţa de 109,60 mp teren aferent, faţă de care cererea reclamantului a fost constatată ca fiind întemeiată.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin decizia nr. 20 din 8 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.
S-a reţinut de către instanţa de apel că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că dintre corpurile de clădire solicitate mai există doar centrala electrică care a fost restituită şi că reclamantul nu a prezentat acte de proprietate referitor la acestea. Cu privire la terenuri s-a constatat că au regimul juridic reglementat prin Legile nr. 18/1991 şi nr. 1/2000 şi nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Referitor la bunurile mobile, s-a reţinut că nu au fost solicitate a fi restituite nici prin notificare şi nici prin acţiune, nefiind admisibilă solicitarea restituirii acestora direct în apel. S-a arătat totodată că reprezintă cereri noi chemarea în judecată a altor persoane în apel.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamantul, arătând că a depus în toate dosarele înscrisul denumit „avizul nr. 74” din 29 martie 1946 prin care autorii săi au fost expropriaţi de bunurile imobile pe care le revendică, instanţele de judecată fiind obligate să ia în calcul toate pretenţiile sale confirmate de răspunsul primit de la Primăria Dângeni, prin adresa nr. 2534 din 10 iulie 2001, prin care s-a precizat că toate bunurile se află în folosinţa societăţilor comerciale pârâte. A precizat că nu a fost efectuată expertizarea tuturor clădirilor solicitate pe motiv că acestea sunt noi, deşi din toate actele şi dovezile existente la dosar reiese că acestea există fizic. A menţionat că solicitarea introducerii în cauză în calitate de pârâţi şi a altor instituţii ale statului a fost ca urmare a faptului că bunurile revendicate au fost luate de Statul Român după 23 august 1944.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. T.C. şi ing. Ţ.D., experţi tehnici autorizaţi de Ministerul Justiţiei (fila 132 dosar fond), din verificările la faţa locului, s-a constatat că dintre clădirile existente la data exproprierii mai există clădirea centrală electrică construită anterior anului 1940, celelalte clădiri fiind noi. S-a arătat că delimitarea terenului din extravilan şi estimarea întinderii acestuia la circa 1674 ha s-a făcut exclusiv pe baza celor pretinse şi declarate de reclamant şi a limitelor indicate de acesta şi că pentru clădiri, terenul construit şi cel aferent construcţiilor, reclamantul nu a prezentat acte de proprietate. Totodată s-a precizat că din evidenţele Oficiului de cadastru a rezultat că amplasamentul terenului pretins este reconstituit şi atribuit în proprietatea persoanelor îndreptăţite potrivit Legii nr. 18/1991 şi nr. 1/2000.
Se reţine astfel că a fost restituită în natură clădirea centralei electrice din incinta SC R. SRL Botoşani şi suprafaţa de teren aferentă de 109,60 mp.
În ceea ce priveşte clădirile noi, se reţine că regula instituită prin art. 9 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini, nu poate fi aplicată şi, pe cale de consecinţă, reclamantul nu poate beneficia de restituirea în natură, în situaţia în care imobilul a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat.
Cu privire la construcţiile demolate, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stipulează că în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Referitor la terenuri, se reţine că prin hotărârea nr. 311 din 21 iulie 2000 a Comisiei judeţene Botoşani s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenurilor care intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991.
Astfel, după anul 1989, în România s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945- 1989, prima dintre acestea fiind Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.
Cum Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este o lege generală cu caracter reparator, se reţine că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât recurentului-reclamant i s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 50 ha, acesta nu mai poate solicita restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Se reţine totodată că este corectă soluţia instanţei de apel potrivit căreia, în raport de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face alte cereri noi, aceste prevederi fiind aplicabile şi în recurs, conform art. 316 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 20 din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7055/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 10176/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
