ICCJ. Decizia nr. 4533/2003. Civil. Negativ de competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4533
Dosar nr. 3584/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 14 iunie 2002 M.N. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 4/5 martie 2002 emisă de S.C. UPA Carpaţi S.A. prin care i s-au anulat menţiunile la poz. 59 din carnetul său de muncă referitoare la modificarea salariului şi a solicitat desfiinţarea acesteia.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 590/5 decembrie 2002 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judectoriei sectorului 2 Bucureşti invocând disp. art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ. şi art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 potrivit cărora împotriva deciziilor de rectificare a menţiunilor înscrise în carnetul de muncă se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea care a luat măsura respectivă.
La rândul ei, Judectoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1689/6 martie 2003 şi-a declinat competenţa privind judecarea litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti spre soluţionarea conflictului ivit.
Instanţa a reţinut că între părţi există un litigiu de muncă, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., soluţionarea conflictelor de muncă revenea tribunalului ca instanţă de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 5/3 aprilie 2003, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judectoriei sectorului 2 Bucureşti cu motivarea că de la competenţa generală de rezolvare a litigiilor de muncă înştiinţa prin art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ. în favoarea tribunalului, textul menţionat prevede cu titlu de excepţie litigiile date prin lege în competenţa altor instanţe.
Or, art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 statuează împotriva deciziilor de rectificare a menţiunilor înscrise în carnetul de muncă cum este cazul în speţă se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea intimată şi fiind vorba de o normă specială derogatorie de la dreptul comun, era de strictă aplicare astfel că soluţionarea litigiului revenea judecătoriei ca primă instanţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.N. invocând motive de casare prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că prin plângerea sa nu a solicitat anularea, modificarea sau completarea menţiunilor din carnetul său de muncă ci a contestat o decizie a organului de conducere a unităţii în care era încadrat decizie de natură a-l prejudicia în măsura în care ar urma să fie pusă în executare şi ar avea consecinţe şi cu privire la înscrierile din carnetul său de muncă.
A mai precizat că pe rolul Tribunalului Bucureşti exista şi un alt litigiu pentru anularea unor măsuri vizând retribuţia sa şi că Decizia contestată trebuia examinată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei sale numai de către o instanţă competentă să examineze conflictele de muncă.
Recursul este fondat.
Din modul de redactare a plângerii rezultă că M.N. a contestat Decizia nr. 4/5 martie 2002 a preşedintelui consiliului de administraţie a S.C. UPA Carpaţi S.A. şi a solicitat anularea ei.
Prin urmare, nici în plângere şi nici ulterior M.N. nu a cerut rectificarea unor menţiuni din carnetul său de muncă pentru ca în cauză să fie incidente disp. art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 în vigoare la data sesizării instanţei, abrogat ulterior prin Legea nr. 53/2003 – C. mun. – cu începere de la 1 ianuarie 2004.
Pe de altă parte, din prevederile art. 130 alin. final C. proc. civ. potrivit cărora judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii rezultă că obiectul acţiunii nu poate fi schimbat şi nici depăşit.
Astfel fiind şi întrucât M.N. a investit instanţa cu o plângere prin care solicita desfiinţarea unei decizii emise de unitatea la care era încadrat considerând-o nelegală şi de natură a-l prejudicia conflictul de muncă ivit între părţi era conform art. 1 pct. 1 lit. b1) teza 1 din C. proc. civ. în competenţa de soluţionare a tribunalului.
Aşadar, în speţă era incidentă teza a 2 a aceluiaşi articol deoarece aşa cum deja s-a evidenţiat M.N. nu a cerut anularea sau rectificarea unor menţiuni din carnetul său de muncă cum greşit a reţinut instanţa în drept să hotărască asupra conflictului.
Cu alte cuvinte, împrejurarea că prin aplicarea deciziei contestate s-ar fi ajuns la recitificarea menţiunilor cu privire la salariul cuvenit contestatorului nu poate conduce la concluzia că litigiul ar viza anularea ori rectificarea respectivelor menţiuni cât timp reclamantul a contestat însăşi legalitatea dispoziţiei prin care s-a luat măsura de modificare a retribuţiei sale înscrise în cartea de muncă şi prin urmare instanţa trebuia să judece litigiul în limitele acestei investiri.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa Decizia atacată şi a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.N.împotriva sentinţei nr. 5 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă pe care, o casează şi stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 453/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 452/2003. Civil → |
|---|
