ICCJ. Decizia nr. 455/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 455.
Dosar nr. 705/33/2003
Şedinţa publică de 5 iunie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la 23 iulie 2002 reclamantele C.L. şi C.G. au chemat în judecată pe pârâţii P.G., P.V., Primarul municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local Cluj-Napoca şi SC A.R.P. SA pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei nr. 3264 din 17 iulie 2002 a Primarului municipiului Cluj-Napoca şi drept urmare să se dispună restituirea în natură a imobilului din Cluj-Napoca, ca urmare a constatării preluării abuzive a acestuia; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între P.G. şi P.V. şi SC C. SA; să se rectifice înscrierile de sub B 3-4 în favoarea Statului Român şi restabilirea situaţiei anterioare de sub B 1-2 în C.F. nr. 19665 Cluj în favoarea foştilor proprietari C.R. şi N.; radierea imobilului cu nr. 21315 din C.F. nr. 31323.
Prin sentinţa civilă nr. 748 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentinţe a fost admis în parte prin Decizia civilă nr. 112 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă. Sentinţa a fost anulată în parte şi cauza a fost trimisă la Judecătoria Cluj-Napoca spre competentă soluţionare a capetelor de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilului şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare. S-a suspendat judecarea apelului împotriva dispoziţiilor sentinţei prin care au fost respinse ca nefondate capetele de cerere având ca obiect plângerea împotriva dispoziţiei nr. 3264 din 17 iulie 2002 a Primarului municipiului Cluj-Napoca şi rectificarea C.F., până la soluţionarea irevocabilă a capetelor de cerere trimise spre judecată la Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 2195 din 4 martie 2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a constatat preluarea abuzivă a imobilului înscris în C.F. 19665 Cluj, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30675 din 31 octombrie 1996 încheiat între P.G. şi P.V. şi SC C. SA şi s-a dispus rectificarea C.F. nr. 121168 Cluj, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor P. şi al reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român.
Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de pârâţii P.G. şi V. şi Consiliul Local Cluj-Napoca, prin Decizia civilă nr. 2121 A din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Recursul împotriva acestei decizii a fost respins prin Decizia civilă nr. 912 R din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Fiind reluată judecarea apelului împotriva sentinţei civile nr. 748 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, în partea privitoare la soluţia asupra capetelor de cerere având ca obiect plângerea împotriva dispoziţiei nr. 3264 din 17 iulie 2002 a Primarului municipiului Cluj-Napoca şi rectificarea C.F., Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a pronunţat Decizia civilă nr. 456 A din 24 noiembrie 2006. Apelul a fost admis şi s-a admis în parte acţiunea împotriva Primarului municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local Cluj-Napoca cu consecinţa anulării dispoziţiei nr. 3264/2002 emisă de primar. S-a dispus restituirea în natură către reclamante a imobilului situat în Cluj-Napoca, cu condiţia rambursării despăgubirilor aferente construcţiei şi terenului în suprafaţă de 84 mp, încasate în anul 1963, actualizate cu indicele inflaţiei. S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra imobilului format din casă cu 2 camere, bucătărie, baie, antreu, podest, terasă, cămară şi teren în suprafaţă de 84 mp, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 121168 Cluj-Napoca, nr. top 21315/1.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că respingerea notificării formulate de reclamante în sensul restituirii în natură a imobilului s-a întemeiat pe faptul că imobilul a fost înstrăinat de stat în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995. Cum în prezent contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii P. şi Statul Român a fost declarat nul absolut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, este posibilă restituirea în natură în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către pârâţii P.G., P.V., Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local Cluj-Napoca.
Pârâţii P., după ce au reluat motivarea din decizie, au criticat hotărârea pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât, în condiţiile în care reclamantele au beneficiat de despăgubiri băneşti pentru imobil, restituirea în natură nu mai este posibilă pentru că duce la îmbogăţirea acestora fără justă cauză.
Recursurile Primarului municipiului Cluj-Napoca şi Consiliului Local Cluj-Napoca cuprind motive identice de critică, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., doar în partea privitoare la întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor.
Astfel, prin întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor, acestea redevin proprietare tabulare asupra imobilului în litigiu mai înainte de a fi finalizată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Art. 25 alin. (4) din lege prevede că pentru imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 Decizia sau, după caz, dispoziţia de restituire în natură fac dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţii de publicitate imobiliară. Din acest text se desprinde concluzia că pentru imobilele ce fac obiectul legii, Decizia sau dispoziţia de restituire în natură este actul în baza căruia se înscrie în C.F. dreptul de proprietate în favoarea persoanei care a obţinut restituirea imobilului.
Dacă s-ar proceda la întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor mai înainte de finalizarea procedurii iniţiată în baza Legii nr. 10/2001, ar însemna să se ignore împrejurarea că imobilul face obiectul acestei legi.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a reţinut următoarele:
1. Recursul pârâţilor P.G. şi P.V. este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu se arată care este textul din legea materială incidentă pe care instanţa de apel l-ar fi încălcat.
Dispunând restituirea în natură a imobilului în litigiu, instanţa a ţinut cont de puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a anulat irevocabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat în condiţiile Legii nr. 112/1995.
Nu există riscul ca reclamantele să se îmbogăţească fără justă cauză deoarece restituirea în natură a imobilului s-a dispus condiţionat de rambursarea despăgubirilor încasate în anul 1963, actualizate cu indicele inflaţiei.
Ca atare, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul pârâţilor P. nu este întemeiat;
2. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor acestei legi.
Sintagma „conform prevederilor acestei legi" trebuie înţeleasă în sensul că Decizia sau hotărârea judecătorească vizează imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 şi a căror restituire a fost dispusă după verificarea cerinţelor Legii nr. 10/2001.
Art. 25 alin. (4) vizează ipoteza în care însăşi unitatea notificată a emis decizie/dispoziţie de restituire în natură. Faptul că textul este amplasat după art. 2 nu înseamnă că derogă de la acesta, ci evidenţiază doar efectele şi forţa probantă a actului emis de unitatea deţinătoare.
Aşadar, instanţa de apel nu a încălcat prevederile susmenţionate atunci când a dispus şi rectificarea cărţii funciare.
Drept urmare, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi recursul acestor pârâţi va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Cererea de obligare a recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ., formulată de intimatele reclamante va fi respinsă ca nefondată. În condiţiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ţine seama de înscris. Împuternicirea avocaţială şi chitanţa de plată a onorariului avocatului intimatelor reclamante au fost depuse la dosar în forma transmisă printr-un fax. În aceste condiţii, în aplicarea textului susmenţionat, nu s-a putut ţine seama de înscrisul depus.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii P.G., P.V., primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 456 A din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Respinge cererea de obligare a recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată către intimatele reclamante.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5200/2003. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3740/2003. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
