ICCJ. Decizia nr. 458/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 458.
Dosar nr. 237/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 februarie 2002 C.G. a chemat în judecată Primăria Municipiului Bacău, solicitând anularea dispoziţiei nr. 146 din 23 ianuarie 2002, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură, în baza art. 11 din Legea nr. 10/2001, a 421 m.p. teren, situat în Municipiul Bacău,expropriat prin Decretul nr. 34/1986.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 346 din 12 iunie 2002, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 58 din 7 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, cu motivarea că terenul în litigiu nu este liber, în sensul art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a arătat, în esenţă, că instanţele au ignorat probele dosarului care,în materialitatea lor,relevă convingător că terenul în litigiu este liber şi poate fi restituit în natură.
Recursul este nefondat.
Din economia reglementărilor cuprinse în textul art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi a pct. 11.2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 rezultă că imobilele expropriate care sunt libere se pot restitui integral persoanei îndreptăţite.
Sintagma „sunt libere" are, în accepţiunea normelor enunţate, înţelesul că imobilul expropriat nu a primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau nu a fost înstrăinat legal. Entitatea investită cu soluţionarea notificării fostului proprietar, are însă, în sensul aceloraşi norme, plenitudine de competenţă în a aprecia în funcţie de necesităţile localităţii (realizarea planului de urbanism, realizarea unor investiţii de utilitate publică) să dispună restituirea în natură sau să acorde beneficiul celorlalte măsuri reparatorii.
În speţă, pârâta, uzând de prerogativa arătată, a respins cererea de restituire în natură şi a acordat reclamantului măsuri prin echivalent, sub formă de despăgubiri băneşti. Soluţia adoptată a fost justificată pe ideea că terenul în litigiu, fiind situat în incinta Pieţii centrale a localităţii, este un bun apartenental domeniului public. În concret, este inclus într-o parcare auto de 2000 m şi ocupat, parţial, de mai multe construcţii destinate comerţului.
Starea de fapt invocată de pârâtă rezultă, indubitabil, din Anexa 2 la HG nr. 1347/2001procesul-verbal al executorului judecătoresc D.D. şi schiţele de plan anexe la raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză. Întrucât, în materialitatea ei, o asemenea stare de fapt constituie un element care convinge că restituirea în natură nu este posibilă, rezultă că oferta unor despăgubiri băneşti rămâne singura măsură posibilă, în accepţiunea textelor de lege enunţate.
Aşa fiind, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei civile nr. 58 din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi7 noiembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 458/2003. Civil. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4584/2003. Civil. Actiune in constatare. Recurs → |
|---|
