ICCJ. Decizia nr. 4627/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4627
Dosar nr. 12003/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Botoşani sub nr. 1846 din 13 mai 1998 reclamantul T.S.I. a chemat în judecată Comuna Ştefăneşti prin primar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Botoşani, pentru a fi obligaţi să-i plătească 2.884.696.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile şi imobile ce au aparţinut tatălui său S.I., decedat la 25 septembrie 1978, bunuri confiscate prin sentinţa penală nr. 800/1958 a Tribunalului Militar Iaşi de condamnare la 10 ani închisoare şi 5 ani degradare civică pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, precum şi daune morale în sumă de 500.000.000 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat, că este fiul adoptiv şi unic moştenitor legal al defunctului S.I., iar prin Decizia penală nr. 1288 din 23 mai 1997 Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a casat sentinţa penală nr .800/1958 a Tribunalului militar de mare unitate Iaşi precum şi Decizia nr. 359 din 11 februarie 1959 a Tribunalului militar al regiunii a II–a militară colegiul de recurs şi l-a achitat pe autorul S.I. pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, înlăturând şi pedeapsa complimentară de confiscare a averii. Nemaiexistând măsura confiscării averii, reclamantul s-a considerat îndreptăţit să solicite repararea întregului prejudiciu moral şi material cauzat şi a invocat ca temei de drept art. 998 C. civ. şi art. 504 C. proc. pen.
În cauză a intervenit în interes propriu C.M. care a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra construcţiei cu 5 camere în suprafaţă de 146,36 mp situată în comuna Ştefăneşti judeţul Botoşani, achiziţionată de la stat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 276 din 2 august 1997.
Prin sentinţa civilă nr. 26 din 22 martie 2000 Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pe care l-a obligat să plătească 449.659.266 lei despăgubiri în echivalent bănesc pentru bunurile mobile şi imobile confiscate şi care nu pot fi restituite în natură conform celor specificate în dispozitiv; a dispus restituirea în natură, în proprietatea reclamantului a bunurilor imobile situate în comuna Ştefăneşti conform dispozitivului şi expertizei tehnice H; a respins acţiunea faţă de pârâta comuna Ştefăneşti prin primar pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de C.M.; a respins celelalte pretenţii ale reclamantului privind daunele morale şi materiale.
Curtea de Apel Suceava secţia civilă prin Decizia nr. 35 din 16 iulie 2001 a admis apelul reclamantului şi a schimbat sentinţa civilă nr. 26 din 22 martie 2000 a Tribunalului Botoşani în sensul că a majorat cuantumul despăgubirilor acordate pentru bunurile mobile şi imobile confiscate care nu pot fi restituite în natură, la suma de 725.210.246 lei. Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi intervenientul C.M.
Recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Botoşani împotriva menţionatei decizii, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 4517 din 11 decembrie 2002, Decizia a fost casată, iar cauza fost trimisă la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor, reţinându-se că instanţa nu a examinat nici unul din motivele de apel invocate de acest apelant-pârât.
În rejudecare Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a reînregistrat dosarul la nr. 3277/2003 şi a pronunţat Decizia nr. 82 din 8 octombrie 2003 prin care: a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 26 din 22 martie 2003 a Tribunalului Botoşani pe care a schimbat-o în parte în sensul că a modificat valoarea despăgubirilor în echivalent bănesc acordat pentru bunurile mobile şi imobile confiscate care nu pot fi restituite în natură, la suma de 725.210.246 lei în loc de 449.659.266 lei; a respins ca nefondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de intervenientul C.M.; a obligat pe Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească apelantului reclamant T.S.I. suma de 28.251.700 lei cheltuieli de judecată din toate instanţele; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
D.G.F.P. Botoşani în numele Ministerului Finanţelor Publice pentru pârâtul Statul Român a declarat recurs împotriva deciziei şi a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susţinut că în mod greşit instanţa a acordat despăgubiri, pentru bunurile care nu au fost confiscate, deci nu au fost preluate de stat nefiind trecute în procesul-verbal de sechestru asigurător şi în procesul-verbal de preluare şi a obligat statul la plata unei valori mai mari doar pe baza afirmaţiei reclamantului sau declaraţiilor martorilor. S-a mai susţinut, că nu s-a precizat în decizie componenţa cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
După cum rezultă din actele şi lucrările dosarului părţile nu au solicitat administrarea de noi probe cu ocazia rejudecării, fiind reexaminat probatoriul din primul ciclu procesual.
Recurentul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de D.G.F.P. Botoşani, în apel şi recurs a criticat hotărârile pronunţate în special sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului pentru bunurile mobile şi imobile care nu pot fi restituite în natură susţinând pe de o parte, că nu s-a făcut dovada preluării acestora, iar pe de altă parte pentru lipsa elementelor de evaluare a lor.
Pentru executarea măsurii complementare a confiscării totale a averii autorului reclamantului dispusă prin sentinţa penală nr. 800/1958 a Tribunalului militar Iaşi, s-a instituit sechestrul asigurator pe bunurile mobile şi imobile ce au aparţinut acestuia, iar la 2 martie 1959 executorul judecătoresc a procedat la indicarea şi predarea către fostul Comitet executiv al Sfatului popular Ştefăneşti. În procesele-verbale încheiate au fost enumerate imobilele, casă cu anexe gospodăreşti, terenul aferent şi afectarea acestuia precum şi câteva din bunurile mobile ale gospodăriei.
Existenţa bunurilor casnice descrise de reclamant, a fost dovedită cu proba testimonială administrată în cauză. În întâmpinarea formulată la instanţa de fond, Primăria Ştefăneşti a arătat, că la data condamnării şi respectiv executării măsurii confiscării, părinţii reclamantului dispuneau de o mare avere, iar martorii audiaţi au declarat în acest sens, pe baza unor constatări directe, personale, martorul semnatar al procesului-verbal de confiscare confirmând preluarea bunurilor de către stat.
Evaluarea a fost efectuată de cele trei expertize efectuate la instanţa de fond pe baza elementelor furnizate de părţi şi a probelor aflate la dosar. În apel s-au efectuat suplimente de expertiză la cererea reclamantului.
Cele trei expertize efectuate la fond, precum şi suplimentele efectuate în apel au fost înaintate de instanţe tuturor părţilor din proces inclusiv recurentului-pârât, în vederea efectuării eventualelor obiecţiuni, dar acesta nu a depus nici un fel de obiecţiuni.
În atare situaţie, motivele invocate de pârât nu pot fi reţinute, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava, fiind legală şi temeinică.
Cu referire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantului pentru toate fazele procesuale, s-a avut în vedere decontul de cheltuieli cu anexele aflate la dosarul nr. 3277/2003 al Curţii de Apel Suceava.
În consecinţă, faţă de considerentele menţionate, recursul declarat de D.G.F.P. Botoşani în numele Ministerului Finanţelor Publice pentru pârâtul Statul Român, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Botoşani în numele Ministerului Finanţelor Publice pentru pârâtul Statul Român, împotriva deciziei nr. 82 din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4675/2003. Civil. Expropriere teren. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4456/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
