ICCJ. Decizia nr. 4456/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4456Dosar nr. 1756/2003
Şedinţa publică din 27 mai 200.
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată la data de 11 septembrie 2002 a Tribunalului Buzău, reclamanta S.A.M. a chemat în judecată pârâtele Primăria comunei C. A. Rosetti şi Primăria comunei Cilibia, solicitând ca prin sentinţa să se dispună obligarea acestora de a-i restitui suprafaţa de 50 ha teren, situat pe raza satului Bâlhacu, comuna C. A. Rosetti, judeţul Buzău.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este legătură cu titlu universal al defunctei sale mătuşei P.M. cunoscută şi că A.M.P., căreia, la 17 martie 1949, i-a fost preluată abuziv suprafaţa de 100 ha teren.
Reclamanta a mai învederat că s-a adresat cu notificare, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 Primăriei din comuna C. A. Rosetti, însă aceasta i-a comunicat pe cale de adresă, şi nu printr-o dispoziţie motivată, că terenul revendicat se află pe raza comunei Cilibia, de la care ulterior nu a primit nici un răspuns.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 505 din 8 noiembrie 2002, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei, s-a arătat că suprafaţa de 100 ha revendicată a fost într-adevăr preluată în anul 1949 de la autoarea reclamantei şi de la numita J.I.C., iar după apariţia Legii nr. 18/1991, numita C.O.L. a solicitat să-i fie restituită suprafaţa de teren ce aparţinea autoarei sale, J.I.C. Or, reclamanta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, deşi avea posibilitatea să o facă, astfel încât devin incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care arată că nu intră sub incidenţa acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi prin Legea nr. 1/2000.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva acestei sentinţe şi prin care a solicitat admiterea acţiunii a fost respins cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 26 din 18 februarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi arătând că soluţiile instanţelor nesocotesc principiile constituţionale şi încalcă caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001.
A mai arătat că nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel încât Legea nr. 10/2001 este pe deplin aplicabilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Ambele instanţe au interpretat în mod corect prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, stabilind că terenul revendicat are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 18/1001.
Susţinerea recurentei în sensul că, dacă nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 o poate face acum, în temeiul Legii nr. 10/2001, nu poate fi primită. Cele două legi speciale prevăd proceduri diferite, termene şi condiţii distincte, iar regimul juridic al unui bun nu poate fi reglementat în acelaşi timp prin două legi distincte, în funcţie de opţiunea celui ce se pretinde proprietar.
Aşa fiind, cum Decizia pronunţată este în întregime legală şi temeinică, recursul va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.M.A. împotriva deciziei civile nr. 26 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4627/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4457/2003. Civil → |
|---|
