ICCJ. Decizia nr. 4675/2003. Civil. Expropriere teren. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4675
Dosar nr. 9134/2003
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin acţiunea înregistrată la nr. 930 din 20 martie 1998 la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la retrocedarea terenului în suprafaţă de 154,70 mp situat în Bucureşti, iar în subsidiar în ipoteza în care pentru considerente obiective nu se poate face retrocedarea să fie obligat pârâtul să-i dea teren, în aceeaşi suprafaţă, în altă parte sau să i se plătească contravaloarea terenului la preţul zilei.
Dosarul nr. 930/1998 s-a soluţionat prin sentinţa nr. 631 din 29 mai 2000, în sensul respingerii acţiunii, ca inadmisibilă.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 631 din 29 mai 2000, a fost admis prin Decizia nr. 761/A din 14 decembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi în consecinţă s-a dispus desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
În fond după casare s-a pronunţat sentinţa nr. 627 din 5 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sentinţă prin care s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei decizii şi în consecinţă s-a format dosarul nr. 3739/2001 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, soluţionat prin Decizia nr. 400 din 30 septembrie 2003, în sensul respingerii apelului, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea a constatat că măsurile reparatorii pretinse de reclamant, conform precizării depuse la dosar, sunt despăgubiri băneşti corespunzătoare preţului actual al imobilului expropriat, iar Legea specială de reparaţie nr. 10/2001 nu prevede pentru situaţia imobilului în litigiu plata de despăgubiri băneşti ca măsură reparatorie prin echivalent; de asemenea, Curtea a apreciat că nici în limita dreptului de proprietate, dovedit în apel, asupra terenului expropriat (58,20 mp), reclamantul nu este îndreptăţit la despăgubiri băneşti.
Împotriva deciziei nr. 400 din 30 septembrie 2003 a declarat recurs reclamantul invocând mai multe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel reclamantul arată că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, i-a respins apelul pentru neîndeplinirea unor prevederi ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, deoarece nu a fost investită, prin cererea introductivă, cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi în consecinţă Decizia este lovită de nulitate de ordine publică.
Curtea, analizând înscrisurile şi lucrările dosarului în raport de acest motiv de recurs constată că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea, introdusă la 20 martie 1998 (deci cu 3 ani înainte de apariţia Legii nr. 10/2001) pe dispoziţiile art. 481 C. civ.
La 12 noiembrie 2000 reclamantul a depus, în apel, în dosarul nr. 3739/2001 o petiţie precizând că renunţă la judecarea capetelor de cerere din acţiunea introductivă privind retrocedarea în natură sau prin compensaţie a terenului şi solicită plata despăgubirilor, la preţul zilei şi în consecinţă este necesară efectuarea unei expertize de identificare a terenului şi stabilire a preţului de piaţă, în dolari SUA, urmând ca la pronunţare instanţa să dispună plata echivalentului în lei.
În raport de această precizare, în mod eronat, curtea de apel a analizat pretenţiile reclamantului în lumina dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, deoarece reclamantul nu a solicitat aplicarea acestui act normativ ci şi-a menţinut solicitarea formulată, în subsidiar, în acţiunea introductivă de instanţă, de a i se plăti contravaloarea terenului la preţul zilei.
De altfel, în apel, potrivit art. 294 C. proc. civ. reclamantul nu putea schimba temeiul de drept al acţiunii, invocat iniţial, respectiv art. 481 C. civ., cu un articol dintr-o lege care a fost promulgată la 3 ani după introducerea acţiunii.
Astfel fiind Curtea constată că acest motiv de recurs este fondat şi potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 313 C. proc. civ. urmează să admită recursul, să caseze Decizia atacată şi să trimită cauza, aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea apelului, ocazie cu care vor fi analizate şi celelalte motive de recurs, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 400/A din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, pentru rejudecarea apelului, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4901/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4627/2003. Civil → |
|---|
