ICCJ. Decizia nr. 4645/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4645
Dosar nr. 1830/2003
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 13.III.1998 Asociaţia de Locatari a blocului nr. 65-67,Bucureşti, a cerut punerea sub interdicţie a pârâtei I.B.G.F., locatară, în acelaşi bloc, în apartamentul nr. 30.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 463 din 4 aprilie 2002 a admis cererea şi a instituit măsura punerii sub interdicţie, confirmată fiind prin Decizia nr. 31 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ambele instanţe reţinând, în esenţă, că.
- expertiza medico-legală psihiatrică a stabilit că pârâta suferă de schizofrenie paranoidă cronică, nu are capacitate psihică de autoîntreţinere şi autocontrol, lipsindu-i discernământul;
- martorii cu relatat o serie de fapte comise de pârâtă care probează absenţa discernământului, cu efectele consemnate în cererea de chemare în judecată, şi
- a fost instituită curatela în persoana doamnei B.N.C., iar
- înscrisurile elaborate de pârâtă, inclusiv motivele de apel şi notările făcute pe celelalte acte, înscrisuri ori planşe foto din dosar, atestă faptele imputate pârâtei.
2. Contra deciziei pârâta a declarat recurs şi a redactat motivele olografe ale acestuia, introducând în cele patru pagini date şi informaţii străine obiectului cauzei, care, însă nu se încadrează în temeiul din art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este însuşit de curator, care, citat legal, ca şi recurenta, nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs (ca şi la apel).
3. Recursul este nefondat.
3.1. Reclamanta relevă în cererea de chemare în judecată că din anul 1986 pârâta „a început o campanie de calomniere contra locatarilor blocului şi a altor persoane", fiind internată în Spitalul de boli psihice, „a întreprins multiple acte antisociale... unele violente care periclitează securitatea blocului şi a familiilor de locatari".
Prin referatul nr. 366/N-2/1998 procurorul reţine aceste aspecte, iar pe baza raportului de expertiză psihiatrică din 18 ianuarie 2000, a înaintat dosarul Tribunalului Bucureşti pentru soluţionare.
3.2. Raportul medico-legal de expertiză psihiatrică examinează:
a) antecedentele personale – patologice – multiple internări începând din 1986 cu dg. Psihoză discordantă, schizofrenie paranoidă – (1998), fiind internată, din nou, de la 23 noiembrie 1999, cu tulburare delirantă, în baza Decretului nr. 313, ca urmare a unor acte de violenţă, distrugere de bunuri şi vătămare corporală;
b) mediul social – prezintă tulburări de comportament, aflându-se în evidenţa Laboratorului de sănătate mintală de aproximativ 15 ani cu dg. Psihoză discodantă. Faţă de vecini manifestă violenţe, expresii triviale şi insulte, provoacă incendii, inundaţii, iar locuinţa sa este un focar de mizerie şi infecţie;
c) examen psihic – comportament halucinator delirant care pune în pericol propria viaţă şi a celorlalţi locatari şi
d) examenul psihologic complex a relevat, valori accentuate spre tendinţe schizoide şi impulsive.
În concluzie, comisia compusă din doi medici psihiatri şi un medic legist a stabilit că pârâta recurentă prezintă schizofrenie paranoidă cronică cu afectarea nucleului personalităţii, lipsindu-i posibilitatea psihică de autoîntreţinere şi autocontrol, are discernământul absent şi „este cazul să fie pusă sub interdicţie".
Înscrisurile numeroase elaborate de pârâtă sau consemnările făcute de aceasta pe majoritatea actelor dosarului ne înfăţişează comportamentul concret, pe toată durata procesului, de peste cinci ani, confirmând susţinerile reclamantei, relatările pertinente ale martorilor şi, mai ales, concluzia specialiştilor psihiatrici.
Starea psihică şi comportamentul pârâtei a făcut obiectul unei noi expertize medico-legale psihiatrice efectuată de Institutul medico-legal „Prof.dr. Mina Minovici" (nr. A6/2629-23.08.2000) care confirmă concluzia primei expertize relevând că „este cazul să fie pusă sub interdicţie".
3.3. Aşadar, printr-un ansamblu de probe consistente şi cu participarea unui număr de şase specialişti din compunerea a două comisii medico-legale de expertiză psihiatrică, dar şi prin examinarea dosarelor medicale ale pârâtei pe un mare interval de timp (de peste 10 ani) instanţele au reţinut, cu certitudine, starea pârâtei şi au aplicat corect măsura punerii sub interdicţie a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta I.B.F.G. împotriva deciziei nr. 31 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 465/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 464/2003. Civil → |
|---|
