ICCJ. Decizia nr. 463/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 463
Dosar nr.13258/1/2003
Nr.vechi 3697/200.
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 iulie 2002 reclamantul S.A.S., în nume propriu şi ca reprezentant al reclamanţilor B.M.R. şi B.S.M.T., au chemat în judecată pe pârâta SA A. Vlăşineşti Botoşani pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la restituirea următoarelor bunuri: magazie de cereale, grajd pentru vite, coteţ de păsări, remiză pentru maşini, vehicule agricole, grajd pentru porci, precum şi la plata sumei de 12 milioane de lei cu titlu de despăgubiri reprezentând beneficiu nerealizat prin lipsa de folosinţă a bunurilor, începând cu luna noiembrie 2001, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Întrucât în cursul judecăţii reclamanţilor li s-au restituit bunurile pretinse, ei şi-au restrâns acţiunea doar la cel de al doilea petit.
Tribunalul Botoşani, secţia civilă, prin sentinţa nr. 524 din 18 decembrie 2002, a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 32 din 6 mai 2003, a admis apelul declarat de reclamanţi, a schimbat sentinţa atacată, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă la 8.400.000 lei cu titlu de daune şi la 1.434.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei dată în apel în termen legal a declarat recurs pârâta SA A. Vlăsineşti Botoşani care a susţinut că lipsa de folosinţă (chiria) pentru bunurile nerestituite (magazii şi grajd) a fost calculată la fel ca pentru spaţii comerciale şi că suma stabilită pentru cheltuieli de judecată reprezintă sume avansate de reclamanţi în alte trei procese.
Recursul nu este fondat.
În raport de data notificării societăţii pârâte (17 august 2001) şi data la care pârâta a dat curs cererii, procedând la predarea efectivă a bunurilor solicitate de reclamanţi (19 octombrie 2002), cererea în despăgubire formulată de aceştia este pe deplin justificată. Cu referire la cuantumul despăgubirilor acordate instanţa de apel, ţinând seama de contractul de închiriere prezentat de reclamanţi, a luat în calcul pierderea patrimonială efectivă suferită de aceştia produsă de deţinerea bunurilor de către pârâtă şi a dispus, în consecinţă, repararea integrală a prejudiciului produs.
Cheltuielile de judecată acordate reclamanţilor reprezintă cheltuieli de transport avansate de aceştia în prezentul litigiu şi dovedite cu biletele de călătorie CFR ataşate la dosar (filele 19 – 20 dosar apel).
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtei urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SA A. Vlăsineşti împotriva deciziei nr. 32 din 6 mai 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la 198 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant S.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4560/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4636/2003. Civil. Expropriere teren. Recurs → |
|---|
