ICCJ. Decizia nr. 4677/2003. Civil. Contestatie lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4677
Dosar nr. 10719/2003
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 1836 din 29 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Covasna, petentul I.L. a solicitat anularea deciziei nr. 6 din 1 octombrie 2001 emisă de intimata C.C. Baraolt, iar pe fond să se dispună restituirea imobilului intabulat în C.F. nr. 2096 Baraolt, nr. top 112/2 şi 112 compus din casă, curte şi grădină, în valoare de 1.000.000.000 lei.
Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr.786 din 10 iulie 2003, a admis plângerea formulată de petentul I.L. împotriva deciziei nr. 6 din 1 octombrie 2001, emisă de intimata C.C. Baraolt, prin care a anulat-o, dispunând restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 2096 Baraolt nr. top 112/2 şi 112 compus din casă, curte şi grădină în suprafaţă de 1699,20 mp, în valoare de 1.000.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa civilă nr.1300 din 22 mai 2002 pronunţată de Judecătoria Sf. Gheorghe, contractul de donaţie privind imobilul în litigiu donat intimatei a fost anulat, precum şi încheierea de intabulare.
Ca efect al anulării contractului de donaţie şi încheierii de intabulare, a fost anulat integral titlul de proprietate al intimatei, iar petentul a redevenit proprietar tabular al imobilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata C.C. Baraolt, susţinând că, Decizia emisă este legală întrucât restituirea nu se putea efectua dacă actul de donaţie nu ar fi fost anulat.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 101 Ap din 21 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta C.C. Baraolt, cu motivarea că actul de donaţie a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 1300 din 22 mai 2002 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, astfel că potrivit alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat abuziv, este supus restituirii.
Împotriva mai sus menţionatei decizii a declarat recurs pârâta C.C. Baraolt, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că, la emiterea deciziei nr. 6 din 1 octombrie 2001, s-a respectat întocmai dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Urmare anulării contractului de donaţie, Decizia a rămas fără obiect.
A mai susţinut că prin restituirea imobilului instanţele şi-au depăşit competenţa materială, încălcând astfel dreptul la apărare.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 1300 din 22 mai 2002 pronunţată de Judecătoria Sf. Gheorghe s-a dispus anularea actului de donaţie autentificat de notariatul de Stat al Raionului Sf. Gheorghe sub nr. 378 din 26 septembrie 1954, cu privire la imobilul înscris în C.F. 2096 Baraolt sub nr. top 111/2 curte şi restaurant în suprafaţă de 539 mp şi nr. top 112/1 grădină de vară şi curte în suprafaţă de 1110 mp şi a încheierii de intabulare nr. 1256/1754, prin care imobilul a fost intabulat pe numele pârâtei-recurente.
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că prin imobile preluate abuziv se înţelege imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte speciale adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În speţă, sentinţa civilă nr. 1300 din 22 mai 2002 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, este definitivă şi irevocabilă, astfel că în mod corect s-a dispus restituirea imobilului reclamantului I.L.
Este neîntemeiată critica că, Decizia nr. 6 din 1 octombrie 2001, emisă de recurenta-pârâtă, ar fi rămas fără obiect, atâta vreme cât prin aceasta s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, în favoarea reclamantului-intimat.
Nu poate fi primită nici critica vizând încălcarea dreptului la apărare, în sensul formulării unor pretenţii constând în contravaloarea investiţiilor la imobilul restituit, acest motiv fiind invocat pentru prima dată în recurs.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
Ca parte căzută în pretenţii, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului-reclamant I.L. suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, ce constau din onorariu apărător (chitanţa nr. 12 din 1 iunie 2005, Cabinet de Avocat T.A.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.C. Baraolt împotriva deciziei civile nr. 101/Ap din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurenta-pârâtă C.C. Baraolt să plătească intimatului-reclamant I.L. suma de 20 milioane lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2003. Civil. Restituire retineri din... | ICCJ. Decizia nr. 4326/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
