ICCJ. Decizia nr. 473/2003. Civil. Restituire retineri din indemnizatia de pensionare - magistrat. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 473.
Dosar nr. 6894/2003
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 19 septembrie 2002 reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Dolj şi Trezoreria Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 36.298.825 lei, actualizată, reprezentând reţineri din cele 5 salarii nete cuvenite cu ocazia pensionării, conform art. 104 din Legea nr. 92/1992 şi art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa nr. 1600 din 28 noiembrie 2002, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pe pârâţi să-i restituie suma de 36.289.825 lei, reţinută în mod necuvenit şi care va fi actualizată până la momentul restituirii integrale.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă, care, prin Decizia nr. 243 din 21 februarie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi D.G.F.P. Dolj.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, la data de 11 noiembrie 2003, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a susţinut că hotărârile judecătoreşti criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În concret, s-a reproşat instanţelor că au dat o interpretare eronată prevederilor art. 104 din Legea nr. 92/1992, art. 5 lit. a), art. 23 lit. a) şi c) şi art. 24 din OG nr. 7/2001.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 104 din Legea nr. 92/1992 republicată, modificată şi completată „magistraţii cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării sau eliberării din funcţie din motive neimputabile, beneficiază la această dată de o îndemnizaţie egală cu 5 salarii de bază nete".
Conform acestei prevederi legale, reclamantul a beneficiat, la pensionare, de cele 5 salarii de bază nete.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din OG nr. 7/2001, sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii, îndemnizaţiile din activităţile desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii, precum şi alte drepturi şi îndemnizaţii de natură salarială.
În speţă, suma pretinsă prin acţiune nu a fost reţinută din îndemnizaţiile nete ci din cele brute, ca reprezentând contribuţia magistratului pentru asigurările sociale de sănătate, pentru bugetul asigurărilor de şomaj, pentru asigurările sociale şi impozitul aferent salariilor brute.
Cele 5 salarii primite de reclamant cu ocazia pensionării reprezintă venituri salariale care se impozitează conform art. 24 din OG nr. 7/2001. Textul invocat în alin. (1) stabileşte că venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat, iar venitul net se determină prin deducerea cheltuielilor la care se referă norma legală.
Reclamantul a primit îndemnizaţia formată din 5 salarii de bază nete, după ce din suma respectivă s-au operat deducerile menţionate, îndemnizaţia acordată neputând fi considerată ca inclusă în categoria veniturilor prevăzute de art. 5 lit. a) din OG nr. 7/2001 care nu sunt supuse impozitării.
Or, adoptând soluţia în speţă, instanţele au încălcat dispoziţiile legale citate, concluzie ce se impune şi din interpretarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 7/2001, aprobate prin HG nr. 54/2003 care enumeră limitativ îndemnizaţiile şi ajutoarele neimpozabile.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în cauză, cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de reclamantul G.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 243 din 21 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă, şi sentinţei nr. 1600 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă, pe care le casează şi respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul G.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4927/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4677/2003. Civil. Contestatie lg.10/2001.... → |
|---|
