ICCJ. Decizia nr. 478/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 478.
Dosar nr. 3220/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 17 martie 2000, M.I. a chemat în judecată Direcţia Generală a Penitenciarelor – Penitenciarul Pelendava Craiova solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată a-i elibera o adeverinţă în care să se menţioneze că, pentru perioada 11 mai 1979 –1 februarie 1994 îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul 50/1990 şi respectiv ordinul nr. 125/1990 pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în perioada menţionată a lucrat ca ciontolitor-tranşator la unitatea pârâtă, locul său de muncă fiind cuprins în anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, ale cărei condiţii le îndeplineşte pentru a beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Craiova a pronunţat sentinţa civilă nr.21601 din 24 octombrie 2000 prin care a respins acţiunea reţinând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile imperative ale art. 7 din Ordinul 50/1990 pentru a fi încadrată în grupa a II-a de muncă şi anume ca activitatea desfăşurată în acest sector să acopere cel puţin 70 % din programul de lucru.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Tribunalul Dolj, care, prin Decizia nr. 1000 din 26 februarie 2001 a respins recursul reclamantei.
După pronunţarea deciziei intimata-pârâtă a eliberat reclamantei adeverinţa nr. 8092 din 20 aprilie 2001 în care a menţionat sarcinile prevăzute în fişa postului pentru măcelar.
Pe baza acestui înscris reclamanta a cerut revizuirea sentinţei motivând că, dacă adeverinţa ar fi fost depusă la instanţa de fond, ar fi condus la pronunţarea unei alte soluţii.
Prin sentinţa civilă nr. 20583 din 25 septembrie 2001, Judecătoria Craiova a respins cererea de revizuire reţinând că adeverinţa nr. 8092 din20 aprilie 2001 nu constituie un înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi nici nu conţine elemente care să nu fi fost avute în vedere la soluţionarea în fond a cauzei.
Recursul declarat împotriva sentinţei a fost admis de Curtea de Apel Craiova care prin Decizia nr. 1422 din 17 iulie 2002 a admis cererea revizuientei M.I., a dispus revizuirea sentinţei civile nr. 21601 din 24 octombrie 2000 a Judecătoriei Craiova şi în consecinţă, a admis acţiunea, a obligat intimata să acorde petentei grupa a II-a de muncă în perioada 11 mai 1979 – 1 februarie 1994, dispunând înregistrarea în carnetul de muncă.
În temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 1422 din 17 iulie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, Decizia fiind şi vădit netemeinică.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prin urmare, pentru ca înscrisurile noi să poată fi invocate ca temei de revizuire, se cere îndeplinirea următoarelor condiţii:
- să fie vorba de un înscris doveditor al unei împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei;
- înscrisul să fie descoperit, în sensul ca el să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să fi apărut numai după darea acestei hotărâri;
- înscrisul trebuie să fi fost reţinut de partea potrivnică, fiind deci inadmisibilă revizuirea, dacă înscrisul a fost în păstrarea părţii care o cere;
- înscrisul să nu se fi putut înfăţişa dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, deci, o împrejurare de forţă majoră să fi împiedicat partea să prezinte înscrisul în cursul judecăţii.
Înscrisul nou invocat de revizuientă, adeverinţa nr. 8092 din 20 aprilie 2001 eliberată de intimată, nu îndeplineşte nici una din condiţiile cerute de textul citat.
Acest înscris, eliberat după darea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut, atestă că revizuienta a fost angajată în perioada 5 noiembrie 1979 – 14 aprilie 1993, ca măcelar enumerându-se sarcinile din fişa postului, aspecte relevate şi de alte înscrisuri anterioare care au fost analizate la judecata în fond a pricinii, şi, nu este de natură a justifica admiterea cererii de revizuire pentru a se reţine o altă situaţie de fapt decât cea stabilită iniţial.
Şi pe fond soluţia pronunţată de curtea de apel este greşită, întrucât locul unde şi-a desfăşurat activitatea reclamanta, nu făcea parte din sectoarele de activitate, stabilite de comisiile de specialitate ca fiind în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor ordinelor Ministerului Muncii nr. 50/1990 şi respectiv,nr.125/1990.
Pentru cele ce preced, recursul în anulare se va admite, Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova se va casa şi în consecinţă, se va respinge recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 20.583 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1422 din 17 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează.
Respinge recursul reclamantei M.I. împotriva sentinţei civile nr. 20.583 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 477/2003. Civil → |
|---|
