ICCJ. Decizia nr. 4784/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4784
Dosar nr. 3171/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 3, reclamanta SC S. SA a chemat în judecată Spitalul Clinic Colţea, solicitând ca în contradictoriu cu acestea să constate că societatea reclamantă este proprietarul imobilului situat în Bucureşti, şi ca pârâtul deţinând fără titlu spaţiul să fie obligat la plata lipsei de folosinţă a acestuia în valoare de 155.582.280 lei.
În motivarea acţiunii, societatea S. învederează că este succesoarea fostei Întreprinderi de Medicamente Bucureşti, iar imobilul în litigiu, prin Ordinul nr. 531 din 16 martie 1972 a Ministerului Industriei Chimiei a fost trecut în activul Centralei Industriale de Medicamente şi Coloranţi Bucureşti.
Din 1972 impozitele imobilului au fost plătite de Fabrica de Medicamente Bucureşti iar din 1990 de către succesoarea acesteia SC S. SA Bucureşti, din al cărei capitol face parte imobilul.
La termenul din 4 septembrie 2001 Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti a formulat în cauză o cerere de intervenţie în interes propriu prin care solicită respingerea acţiunii, motivat de faptul că imobilul în litigiu este proprietatea sa, aşa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare, autentificat la nr. 94402 şi transcris la nr. 13168/1993 de fostul Tribunal Ilfov, secţia a III-a civilă. Acest drept de proprietate, susţine intervenienta, a fost confirmat şi prin sentinţa nr. 1158 din 2 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a admis acţiunea în revendicare formulată de C.C.I. a României şi a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu SC S. SA C.G.M. Bucureşti, Ministerul Industriilor şi Ministerul Finanţelor, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia nr. 375 din 25 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În cauză au fost introduşi pe lângă Spitalul Clinic Colţea, Municipiul Bucureşti prin Primarul General alături de C.G.M. Bucureşti şi Ministerul Industriilor.
La termenul din 19 februarie 2002 SC S. SA S.A, a chemat în garanţie A.P.A.P.S., Ministerul Industriilor şi Resurselor, precum şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând ca aceştia să-i apere reclamantei dreptul de proprietate iar în subsidiar să răspundă pentru evicţiune.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, sesizat prin declinare de competenţă prin sentinţa nr. 14212 din 10 noiembrie 2000, a pronunţat sentinţa civilă nr. 573 din 7 iunie 2002 prin care a respins ca nefondată acţiunea SC S. SA şi a admis cererea de intervenţie a Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, constatând că aceasta este proprietara imobilului situat în Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că SC S. SA nu are titlu de proprietate emis în condiţiile Legii nr. 15/1990 şi că în lipsa unei acţiuni în revendicare nu poate compara titlul reclamantei cu acela al intervenientei cu care deja se afla în proces de recurs la Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 375 din 25 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În ceea ce priveşte cerere de chemare în garanţie, tribunalul a constatat că la soluţionarea recursului de mai sus şi în lipsa unei revendicări a imobilului de către societatea reclamantă, chemaţii în garanţie nu pot fi obligaţi să răspundă pentru evicţiune.
Referitor la cererea de intervenţie a C.C.I.R., tribunalul a concluzionat că până la soluţionarea de către Curtea Supremă de Justiţie a recursului, intervenienta este proprietara imobilului în litigiu.
Prin Decizia nr. 238 A din 18 aprilie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul formulat de Spitalul Clinic Colţea şi a schimbat sentinţa nr. 573/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a, în sensul respingerii cererii de intervenţie formulată de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi de Municipiul Bucureşti. Apelul declarat de SC S. SA împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins.
În considerentele deciziei s-a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de intervenţie şi a constatat că imobilul din litigiu este proprietatea C.C.I. României şi a Municipiului Bucureşti, deşi prin cererea de intervenţie se solicitase doar respingerea acţiunii.
În respingerea apelului declarat de SC S. SA, s-au avut în vedere aceleaşi argumente ca şi cele reţinute de instanţa de fond.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, au declarat recurs Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi SC S. SA
În recursul declarat, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată în esenţă că în mod greşit a fost respinsă cererea de intervenţie, deoarece aceasta avea ca finalitate apărarea dreptului sau de proprietate asupra imobilului în discuţie în raport cu SC S. SA, care revendică imobilul de la Spitalul Clinic Colţea, deoarece din contextul raporturilor litigioase rezultă cu prisosinţă interesul Camerei de Comerţ în formularea cererii de intervenţie în vederea apărării dreptului său de proprietate asupra imobilului din Bucureşti.
Recursul SC S. SA este motivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9, 10 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că Decizia Curţii conţine motivări contradictorii, iar dispozitivul deciziei nu este conform minutei, deoarece omite a se pronunţa asupra cererii de chemare în garanţie.
Instanţa de apel a soluţionat cauza fără ca sentinţa tribunalului să fi fost comunicată la adresa corectă a A.P.A.P.S. -ului şi a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul acestuia.
Decizia a fost dată cu încălcarea legii, deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, ignorând faptul că în urma privatizării imobilul a fost trecut în capitolul social.
Recursul declarat de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti este întemeiat, deoarece prin Decizia civilă nr. 3108 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au respins recursurile declarate de SC S. SA şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 375 din 25 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin Decizia nr. 375 din 25 iunie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a menţinut sentinţa nr. 1158 din 2 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a admis acţiunea în revendicare a Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, SC S. SA, Ministerul Industriilor, Ministerul Finanţelor, recunoscându-se dreptul de proprietate al Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, respectiv intervenienta din prezentul dosar, asupra imobilului din Bucureşti.
Urmare a celor statuate cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa nr. 1158/2000 a Tribunalului Bucureşti, menţinută prin Decizia nr. 375/2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi Decizia nr. 3108 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat asupra dreptului de proprietate al intervenientei Camera de Comerţ şi Industrie, în privinţa imobilului în litigiu, recursul acesteia va fi admis împotriva deciziei nr. 238/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, casându-se Decizia susmenţionată, în temeiul art. 313 C. proc. civ., iar pe fond cererea de intervenţie formulată de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti va fi respinsă, ca rămasă fără obiectiv. Restul dispoziţiunilor deciziei vor fi menţinute.
În ceea ce priveşte recursul declarat de SC S. SA, acesta va fi anulat ca netimbrat în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, deoarece societatea nu şi-a timbrat recursul odată cu cererea de recurs sau până la primul termen de judecată, deşi a fost citată cu această menţiune şi i s-a pus în vedere să depună taxa de timbru şi în şedinţa publică din 30 aprilie 2004, când reprezentantul societăţii a fost prezent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenienta Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 238 A din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia în sensul că respinge cererea de intervenţie ca rămasă fără obiect.
Menţine restul dispoziţiunilor deciziei.
Anulează ca netimbrat recursul reclamantului SC S. SA Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4951/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4530/2003. Civil. Revizuire → |
|---|
