ICCJ. Decizia nr. 481/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 481.
Dosar nr. 3937/1/2003
nr. vechi 959/2003
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 923/N din 7 august 2001, reclamantul B.Ş.D., în calitate de succesor după proprietara M.P. a solicitat Primăriei municipiului Paşcani, judeţul Iaşi, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri băneşti pentru imobilul din Paşcani, naţionalizat şi demolat, compus din construcţie şi teren. În legătură cu terenul a solicitat restituirea în natură, dacă acesta nu este ocupat.
Ca răspuns la notificare, primarul municipiului Paşcani a emis dispoziţia nr. 33 din 27 martie 2002 prin care, în art. 1 a constatat că notificarea nu a fost înregistrată la biroul unui executor judecătoresc competent teritorial, iar în art. 2 a respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus din casă şi teren, situat în Paşcani, ca nedovedită.
În preambulul dispoziţiei s-a arătat că reclamantul nu a dovedit preluarea abuzivă a imobilului, dreptul de proprietate al antecesoarei sale, calitatea de succesor a reclamantului, existenţa construcţiei la data preluării, faţă de unele date privind bombardarea construcţiei în timpul războiului, precum şi faptul că nu s-au depus înscrisuri privind întinderea suprafeţei de teren revendicate şi privind elemente de identificare a construcţiei. S-a mai menţionat că primăria nu este persoană juridică deţinătoare, iar notificarea trebuia adresată instituţiei publice implicate în privatizarea F.Z.D. Roman sau chiar acestei unităţi economice, care a preluat imobilul după naţionalizare. În prezent, terenul este ocupat de mai multe instituţii publice şi agenţi economici.
Împotriva acestei dispoziţii, reclamantul a formulat o contestaţie, înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 7216 din 14 mai 2002.
Prin contestaţie, reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei, cu motivarea că a depus toate actele necesare dovedirii calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.
Contestaţia a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 645 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Iaşi. S-a reţinut că, din actele depuse nu rezultă calitatea sa de succesor, întinderea dreptului său de proprietate şi preluarea abuzivă a imobilului notificat. Deasemeni, instanţa a reţinut că primăria nu este persoană juridică deţinătoare şi că reclamantul nu a oferit elemente de identificare a imobilului pentru a se putea determina persoana deţinătoare. Cum în notificare se face menţiunea că imobilul a fost deţinut, după naţionalizare, de fosta F.Z.I.P. instanţa apreciază că notificarea trebuia adresată instituţiei publice implicate în privatizarea acestei fabrici sau chiar actualei F.Z.D. Roman în al cărei patrimoniu ar putea să se afle imobilul. În concluzie, instanţa de fond a constatat temeinicia dispoziţiei primarului şi legalitatea ei.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost respins, prin Decizia civilă nr. 1 din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi. S-a reţinut că, reclamantul nu a dovedit că este persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului se arată că s-au depus dovezi privind calitatea procesuală activă a reclamantului, iar notificarea a fost corect adresată primăriei atâta vreme cât reclamantul nu cunoştea deţinătorul actual al imobilului notificat.
La data de 14 noiembrie 2003, reclamantul a decedat, poziţia sa procesuală fiind preluată de succesorii săi, conform certificatului de calitate nr. 11 din 26 ianuarie 2004, respectiv soţia supravieţuitoare B.A.D. şi de cei doi copii, respectiv B.S.M. şi P.S.M.
Succesorii reclamantului şi continuatori ai litigiului declanşat de acesta au depus la dosar dispoziţia nr. 2046 din 9 decembrie 2005 prin care primarul municipiului Paşcani a respins şi o altă notificare adresată de reclamant Prefecturii judeţului Iaşi, pentru acelaşi imobil, notificare înregistrată sub nr. 922/N din 8 august 2001, cu motivarea că s-a mai pronunţat şi prin dispoziţia nr. 36 din 27 martie 2002 asupra cererii reclamantului. Această ultimă dispoziţie a fost emisă ca răspuns la o a treia notificare adresată de reclamant primăriei sub nr. 924/N din 10 august 2001, pentru acelaşi imobil.
Recursul declarat de reclamant şi continuat de succesorii săi este fondat pentru considerentele ce urmează.
Este cert că reclamantul, în prezent decedat a notificat primăria municipiului Paşcani, în termen legal, solicitând măsuri reparatorii pentru un imobil identificat cu adresa la care se afla în momentul naţionalizării şi sub aspectul titularului dreptului de proprietate, respectiv mătuşa reclamantului P.M. (sora mamei sale B.R.). În conţinutul notificării se arată că reclamantul nu cunoaşte deţinătorul actual al imobilului, despre care are informaţii că, după naţionalizare prin Legea nr. 119/1948 a fost preluat de F.Z.I.P. Roman, iar apoi a fost demolat de Primăria Paşcani pentru lucrări de utilitate publică.
În aceste condiţii, chiar în dispoziţia emisă ca răspuns la această notificare s-a menţionat incertitudinea reclamantului privind deţinătorul imobilului şi i s-a imputat acestuia faptul că nu a adresat notificarea conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, dar fără a se identifica deţinătorul acestuia.
Faţă de această situaţie este justificată critica reclamantului în sensul încălcării de către pârât a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, ca şi ignorarea lor de către instanţele care s-au pronunţat în cauză.
Art. 26 a devenit art. 28 în Legea nr. 10/2001 republicată, ca urmare a renumerotării textelor după ultima modificare şi completare prin Legea nr. 247/2005 şi acesta prevede că: „(1) În cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul ... (2) În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia".
Evident că, deşi legea nu prevede acest lucru, primăria avea posibilitatea, pentru simplificarea procedurii şi pentru a face viabile dispoziţiile legii privind dreptul legitim al persoanelor îndreptăţite de a beneficia de măsurile reparatorii să trimită ea însăşi notificarea către unitatea deţinătoare, comunicând acest fapt persoanei.
În acest context apare nelegală dispoziţia contestată, motiv pentru care se va admite recursul, se vor casa ambele hotărâri şi rejudecând în fond, se va admite contestaţia, se va anula dispoziţia şi va fi obligat Primarul Municipiului Paşcani să se conformeze dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 10/2001, republicată (art. 304 pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.Ş.D., decedat şi continuat de moştenitorii B.S.M., B.D. şi P.S.M. împotriva deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 645 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă şi, în fond, admite contestaţia, anulează dispoziţia nr. 33 din 27 martie 2002 emisă de pârâtul Primarul municipiului Paşcani şi obligă pârâtul să se conformeze dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 514/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4561/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
