ICCJ. Decizia nr. 483/2003. Civil. Restituire teren. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 483.
Dosar nr. 4921/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş în 3 ianuarie 2001, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. S. S.A. Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti şi Consiliul Judeţean Argeş, solicitând ca prinhotărârea ce se va pronunţa să i se retrocedeze şi să i se lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 150 mp situat în Piteşti, cu plata daunelor şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că terenul a fost expropriat, dar nu a fost utilizat scopului pentru care s-a expropriat şi se află în folosinţa pârâtei de rândul 1.
În drept s-au invocat prevederile art. 480 şi art. 481 C. civ. şi ale Legii nr. 33/1994.
După suspendarea cauzei din lipsa părţilor şi repunerea ei pe rol, la 16 ianuarie 2003 au intervenit în litigiu S.C. şi S.D.C. prin cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii din cauză instanţa să dispună retrocedarea – restituirea suprafeţei de 170 mp situată în Piteşti, şi repararea pagubelor suferite prin lipsa de folosinţă a terenului, anume plata chiriei şi a daunelor morale.
În motivarea cererii, intervenienţii au arătat că terenul s-a expropriat împreună cu terenul pretins de reclamant, vecinul lor G.I., ambele pentru extinderea unui magazin alimentar, lucrare care însă nu s-a mai realizat, terenul rămânând în folosinţa pârâtei S.C. S. S.A. Piteşti.
Intervenienţii au invocat prevederile art. 34 din Legea nr. 33/1994.
Prin încheierea din 24 februarie 2003, Tribunalul Argeş a respins în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţi cu motivarea că ei pretind retrocedarea suprafeţei de teren de 170 mp, distinctă de cea solicitată de reclamant, în întindere de 150 mp, obiectul cererii lor este altul decât al acţiunii reclamantului, astfel intervenienţii nu justifică un interes de a participa în prezenta cauză.
Împotriva încheierii au declarat apel intervenienţii.
În motivarea apelului ei au argumentat că au interes în promovarea cererii de intervenţie alături de cererea principală, pentru că în aceleaşi împrejurări şi prin aceleaşi acte li s-a ocupat terenul lor cu al reclamantului, ambele sunt folosite de pârâta S.C. S. S.A. şi intervenienţii au urmărit să evite introducerea unui nou proces.
Prin Decizia civilă nr. 77/A din 16 mai 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins ca inadmisibil apelul declarat de intervenienţi.
Instanţa a motivat soluţia sa cu prevederile art. 52 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora încheierea prin care s-a hotărât asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie nu se poate ataca decât odată cu fondul.
Intervenienţii au atacat cu recurs Decizia curţii de apel, susţinând că este nelegală, dată cu încălcarea art. 282 alin. (2) C. proc. civ., text care prevede că încheierile premergătoare pot fi atacate cu apel când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii, ipoteză prezentă în litigiul supus examinării, întrucât ca urmare a respingerii apelului s-a întrerupt cursul judecăţii cererii de intervenţie în interes propriu.
Recursul intervenienţilor este nefondat.
Interpretarea dată de recurenţi prevederilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. este în dezacord cu conţinutul dispoziţiei legale evocate.
Potrivit textului de lege, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Dispoziţia legală, în partea ei finală, vizează situaţia în care instanţa, sesizată cu soluţionarea unei pricini, a luat prin încheiere măsura întreruperii cursului judecăţii. Atacarea separată a acestei încheieri cu apel îşi are justificarea în imposibilitatea de a o ataca odată cu fondul întrucât pe durata întreruperii instanţa nu va pronunţa o hotărâre, cauza cu judecata oprită rămânând astfel fără posibilitatea legală de a fi verificată de instanţa superioară ierarhic.
Situaţia este diferită în ipoteza în care, printr-o încheiere premergătoare instanţa a hotărât asupra unei cereri, cum este cea de încuviinţare în principiu a intervenţiei, în sensul respingerii cererii, soluţie ce poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei, potrivit prevederii exprese cuprinse în art. 52 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste motive urmează a se respinge recursul declarat de intervenienţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intervenienţii S.C. şi S.D.C. împotriva deciziei nr.77/A/16 mai 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi19 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 895/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4825/2003. Civil → |
|---|
