ICCJ. Decizia nr. 5045/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5045
Dosar nr.54/2003
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 8 ianuarie 2003 s-a înregistrat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 87 din 10 ianuarie 2002 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă.Se susţine căhotărârea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionaregreşită a cauzei pe fond, fiind şi vădit netemeinică, în sensul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ.
Analizând recursul în anulare precum şi dosarele cauzei, ataşate, Curtea reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 ianuarie 2001 pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamanta P.M. a chemat în judecată Ministerul de Interne pentru Inspectoratul de Poliţie al judeţului Iaşi, solicitând restituirea sumei de 33.391.940 lei, actualizată, reţinută cu titlul de impozit cu ocazia pensionării reclamantei şi a acordării ajutoarelor pentru trecerea în rezervă.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost cadru militar până la 31 ianuarie 2000, când a fost trecut în rezervă cu drept de pensie ca urmare a pierderii capacităţii de muncă, având dreptul, conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, la un ajutor egal cu 27 solde în cuantum de 140.477.760 lei, din care nelegal i s-a reţinut impozitul de 33.391.940 lei. Ministerul Apărării Naţionale a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, cu motivarea că sumele reţinute cu titlul de impozit potrivit precizărilor primite de la chematul în garanţie au fost virate în conturile acestuia din urmă. Totodată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că în noţiunea de „ajutoare" nu sunt incluse şi ajutorul de trecere în rezervă. Pe de altă parte, fiind vorba de reţineri care au avut o bază legală, se consideră că în nici un caz nu este justificată cererea de actualizare a sumei sau de acordare a dobânzii legale.
Prin sentinţa civilă nr. 16579 din 3 octombrie 2001, Judecătoria Iaşi a respins acţiunea şi cererea de chemare în garanţie. In motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 stabileşte scutirea de impozit numai a ajutoarelor calculate pe baza soldei lunare nete, iar dinajutorul calculat reclamantei la solda brută corect s-a dedus impozitul, rezultând astfel solda netă.
Recursul reclamantei a fost admis prin dec. civ. nr. 87 din 10 ianuarie a Tribunalului Iaşi, care rejudecând a admis acţiunea, a obligat pe pârâtele Ministerul de Interne şi Inspectoratul de poliţie al judeţului Iaşi să achite reclamantei suma de 46.601.500 lei, reprezentând impozit datorat, nelegal reţinut. A fost respinsă cererea de chemare în garanţie. A motivat instanţa de recurs Decizia adoptată, prin invocarea art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, care instituie dreptul cadrelor militare la trecerea în rezervă la plata unui număr de solde brute, care au natura unor ajutoare de sprijin cu destinaţie specială, scutite de impozit, potrivit art. 5 pct. 1 din OG nr. 73/1999. S-a mai observat că Legea nr. 138/1999 nu figurează printre cele abrogate prin OG nr. 73/1999, reglementarea fiind modificată abia prin OG nr. 136/2000, publicată în M.Of. nr. 462 din 22 septembrie 2000. Cu privire la cererea de chemare în garanţie, aceasta a fost respinsă, cu motivarea că obiectul procesului este un litigiu de muncă.
Împotriva acestei din urmăhotărâri judecătoreşti s-a declarat prezentul recurs în anulare, în urma memoriului depus de Ministerul de Interne. Se susţine în esenţă că art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, care stabileşte scutirea de impozit a plăţilor compensatorii acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi restructurare, nu este aplicabil în speţă, atâta timp cât ajutoarele stabilite conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost fixate în raport cu solda lunară brută, iar nu cea netă. Cu privire la noţiunea de „ajutoare", s-a susţinut că cele acordate militarilor sunt asimilate salariilor, supuse ca atare impozitării.
Prin notele scrise depuse, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului în anulare.
Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.
Art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională , în vigoare de la 1 august 1999, stabileşte, într-adevăr, că la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar şi ca salariat civil (...) beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate (...).
La 31 august 1999 a intrat însă în vigoare OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care în art. 5lit. a) enumeră veniturile neimpozabile: ajutoarele, indemnizaţiile ş.a. In explicitarea acestui text, Normele metodologice, aprobate prin HG nr. 1066/1999 enumeră ce tipuri de venituri şi ajutoare au fost avute în vedere de emitentul OG nr. 73/1999: alocaţii de stat pentru copii, ajutor de şomaj, alocaţie de sprijin, ajutoare pentru refugiaţi, indemnizaţii pentru veteranii de război etc. Deşi enumerarea nu pare a fi limitativă, ea nu include şi veniturile de natura celui din speţă. Acest gen de venituri beneficiază de o reglementare specială în art. 5 lit. f) din ordonanţă, potrivit căruia sunt scutite de impozit sumele reprezentând plăţi compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele ce nu îndeplinesc condiţiile de pensie.
Art. 86 din OG nr. 73/1999 prevede că la data intrării sale în vigoare seabrogă orice alte dispoziţii contrare. Ca atare, dispoziţiile din art. 31 al Legii nr. 138/1999, care făceau trimitere la solda lunară brută, au fost abrogate prin art. 5 lit. f) din OG nr. 73/1999, ulterioară, care se referă la solda lunară netă ca bază de calcul a drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare.
Astfel fiind, recursul în anulare va fi admis, cu consecinţa modificării deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei împotriva sentinţei de fond, care va fi menţinută, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 87/10 ianuarie 2002 a Tribunalului Iaşi, pe care o modifică, în sensul că respinge recursul declarat de contestatoarea P.M. împotriva sentinţei civile nr. 16579/3 octombrie 2001 a Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi28 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6990/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6520/2003. Civil. Decadere din drepturile... → |
|---|
