ICCJ. Decizia nr. 5138/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5138
Dosar nr. 13849/1/2003
nr. vechi 3886/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 august 2001, reclamanţii I.I., P.E., P.A.M., I.N. şi V.M. au chemat în judecată pârâta SC V. SA, Curtea de Apel Argeş pentru a fi obligată la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru două terenuri în suprafaţă de 3.065 mp şi 1500 mp situate în municipiul Curtea de Apel Argeş, precum şi pentru construcţiile existente pe teren la data preluării de către stat şi demolate ulterior.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că imobilele menţionate au fost proprietatea antecesorului lor N.C.P., bunicul E.I.I., mama tatălui lor şi al E.I.
După preluare, construcţiile au fost demolate iar pe acest teren a fost construit restaurantul C.N., care în prezent aparţine pârâtei.
Avându-se în vedere că pârâta a fost legal privatizată, prin încheierea de şedinţă din 29 octombrie 2001 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a A.P.A.P.S. conform art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 234 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeş a fost admisă în parte acţiunea şi s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri pentru terenul de 1835 mp din str. N. şi 2560 mp din str. L., precum şi pentru construcţiile demolate de pe aceste terenuri.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că autorii reclamanţilor au fost proprietarii a două terenuri, unul în suprafaţă de 3.065 mp şi altul de 1500 mp, situate în municipiul Curtea de Argeş.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, care a transpus în teren actele primare de proprietate prezentate de reclamanţi, a rezultat că terenul aflat pe str. N. are suprafaţa de 1835 mp iar cel din str. L. de 2560 mp.
Terenurile împreună cu construcţiile aferente au fost preluate de stat şi se află în prezent în posesia SC V. SA Curtea de Argeş, construcţiile iniţiale fiind în decursul timpului integral demolate.
Din acelaşi raport de expertiză a rezultat imposibilitatea stabilirii atât a construcţiilor existente pe terenurile menţionate (compunere, structură, materiale), precum şi persoana care le-a demolat, însă, faţă de poziţia pârâţilor, care nu au contestat susţinerile reclamanţilor, în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001 a fost admisă în parte acţiunea.
Apelurile declarate de pârâte împotriva acestei hotărâri au fost admise ca fondate prin Decizia civilă nr. 62/A din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti. Prin aceeaşi hotărâre a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
A fost schimbată hotărârea primei instanţe în sensul respingerii acţiunii ca prematur introdusă.
Instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, dar pentru aceasta persoana îndreptăţită trebuie să se adreseze cu notificare instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol.
În cauză, reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 neadresându-se cu notificare A.P.A.P.S., deşi intimata SC V. SA le-a comunicat că este o societate privatizată şi trebuie să urmeze procedura legală menţionată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Au arătat că instanţele au interpretat şi aplicat greşit legea, întrucât au urmat procedura administrativă prealabilă, adresându-se unităţii deţinătoare şi, nemulţumiţi de răspunsul acesteia au formulat prezenta cerere în justiţie.
O astfel de acţiune nu poate fi respinsă ca prematură ci, dimpotrivă, ea se judecă cu celeritate şi după procedura dreptului comun.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Prin notificările formulate şi înregistrate la data de 7 mai 2001, reclamanţii, în calitate de moştenitori ai defunctului N.P., au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele terenuri în suprafaţă de 3.065 mp situat pe str. L. şi 1.508 mp situat pe str. N., ambele aflate în municipiul Curtea de Argeş, precum şi a construcţiilor aflate pe acestea şi demolate după preluarea de către stat.
Cu adresa nr. 1106 din 26 iunie 2001 (f. 180 dosar) pârâta SC V. SA căreia i-au fost comunicate notificările şi care este deţinătoarea terenurilor, le-a făcut cunoscut reclamanţilor că, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuie adresată instituţiei care a efectuat privatizarea societăţii, respectiv A.P.A.P.S.
Punctul de vedere al acestei pârâte exprimat în răspunsul comunicat reclamanţilor a fost însuşit în mod greşit şi de instanţa de apel, cu încălcarea prevederilor legii de reparaţiune.
Astfel, este de necontestat că reclamanţii sunt succesorii proprietarilor bunurilor, obiect al notificării, bunuri preluate de stat în baza Decretului de expropriere nr. 384 din 13 mai 1966, în scopul construirii, astfel cum rezultă din Decizia nr. 599/1966 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al regiunii Argeş, a unui restaurant. De menţionat că decretul de expropriere priveşte terenul situat în strada L. pe care, după preluarea de către stat s-a edificat restaurantul C.N., aflat în administrarea pârâtei societate comercială. Pe celălalt teren, cu privire la care nu s-au depus acte de trecere în proprietatea statului, s-a construit un magazin universal, terenul fiind, de asemenea, deţinut de societatea comercială pârâtă.
Prin urmare, cu înscrisurile depuse în cauză, reclamanţii au făcut atât dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, cât şi a preluării bunurilor proprietatea antecesorului lor de către stat, bunuri aflate în patrimoniul pârâtei SC V. SA, societate privatizată, sens în care s-a depus contractul de vânzare-cumpărare a acţiunii nr. 184 din 6 martie 1996 având ca obiect vânzarea a 39,995% acţiuni din capitalul social al pârâtei de către stat.
În prezent, astfel cum rezultă din menţiunile comunicate de Oficiul Registrului Comerţului Argeş, structura acţionariatului persoanei juridice deţinătoare, relevă că aceasta a fost integral privatizată, aspect corect reţinut de instanţa de apel.
Însă, în mod greşit, aceeaşi instanţă a reţinut, faţă de împrejurarea de fapt sus reliefată că, de plano sunt aplicabile, în atare situaţie prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 (fost art. 27 din lege), fără să analizeze valabilitatea titlului statului, cerinţă esenţială pentru încadrarea bunului aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, în aceste prevederi legale.
Astfel, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data soluţionării apelului, în situaţia în care imobilul, preluat cu titlu valabil, este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, notificarea se adresează instituţiei publice implicate în procesul de privatizare în raza căreia este sau era situat imobilul.
Prin urmare, aplicabilitatea art. 27 din lege este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două elemente: preluarea proprietăţii cu titlu valabil şi faptul evidenţierii în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
În situaţia în care se constată că doar una dintre aceste condiţii a fost îndeplinită, dispoziţiile art. 27 din lege nu sunt aplicabile, aceste prevederi legale fiind de strictă interpretare.
Rezumându-se în a reţine, faţă de situaţia juridică actuală a societăţii comerciale că aceasta este integral privatizată şi astfel acţiunea introductivă este prematură, fără a verifica şi îndeplinirea celeilalte cerinţe legale, a valabilităţii titlului statului, se constată greşita reţinere a acestor dispoziţii legale şi, implicit greşita soluţionare a cauzei.
Având în vedere că, în mod nelegal, urmare a interpretării şi aplicării greşite a legii, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul va fi admis cu consecinţa casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Cu prilejul rejudecării cauzei se va verifica şi situaţia construcţiilor cu privire la care, de asemenea s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 aspect omis a fi analizat de instanţa de apel şi cu referire la care se susţine că au fost demolate, astfel încât, obiectiv, nu li se puteau aplica prevederile reţinute de instanţă, ci cele prevăzute de art. 10, art. 11 din lege. În analiza pretenţiilor reclamanţilor privind aceste bunuri se vor verifica susţinerile reclamanţilor privind existenţa construcţiilor (structură, compunere), situaţia acestora precum şi eventualele măsuri reparatorii cuvenite reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii I.M.A., P.A.M., I.N., V.M. şi P.E. împotriva deciziei nr. 62/A din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5271/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3110/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs... → |
|---|
