ICCJ. Decizia nr. 5271/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5271
Dosar nr. 15294/1/2003
(Nr. vechi 4347/2003)
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă a reţinut următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 433 din 2 aprilie 2003 pronunţată în dosarul nr. 4205/2002 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.A.R. în contradictoriu cu pârâţii Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul local Constanţa, ca prematur formulată.
Prin considerentele hotărârii s-a reţinut că reclamanta are la dispoziţie calea acţiunii în justiţie pentru obligarea primăriei de a emite decizie prin care să răspundă notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 şi nu chemarea direct în judecată a Statului român cât timp nu s-au făcut demersuri pentru identificarea persoanei deţinătoare a imobilului solicitat, situat în Mamaia, lotul nr. 30, careul 56, compus din teren în suprafaţă de 358 mp.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Constanţa prin Decizia nr. 75 din 1 iulie 2003 pronunţată în dosarul nr. 776/2003.
Pentru a pronunţa Decizia, instanţa de apel a reţinut cele ce se vor arăta.
Controlul judecătoresc, faţă de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, se limitează la Decizia sau dispoziţia emisă de unitatea deţinătoare, aşa încât persoana îndreptăţită nu poate ataca pe calea legii speciale refuzul de a răspunde în termen.
Ca atare, nu se poate solicita direct în justiţie, înainte de finalizarea procedurii administrative, restituirea în natură a imobilului revendicat.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta-apelantă, întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată Decizia sub aspectul greşitei reţineri a excepţiei de prematuritate deoarece termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru a se răspunde notificării a expirat de mult.
Se arată că interpretarea dată de instanţa de apel lasă persoana îndreptăţită la discreţia unităţilor deţinătoare care pot sau nu răspunde cererilor adresate.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate Înalta Curte a reţinut cele ce succed.
Recurenta, prin notificarea nr. 624 din 2 august 2001, a solicitat Primăriei municipiului Constanţa, identificarea unităţii ce deţine imobilul ce a aparţinut bunicului său C.C. conform actului de vânzare-cumpărare nr. 705 din 18 februarie 1936, individualizat ca fiind delimitat în planul de sistematizare al plajei „Mamaia" sub locul nr. 30 din careul nr. 56.
Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată în cazul în care primăria nu comunică persoanei îndreptăţite unitatea deţinătoare, aceasta este îndrituită să cheme în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) şi art. 28 alin. (1) din lege.
Rezultă astfel că de vreme ce reclamanta s-a adresat cu notificare pentru identificarea unităţii deţinătoare şi în termenul stabilit de lege nu i s-a răspuns, putea să cheme în judecată Ministerul Finanţelor Publice pentru realizarea pretenţiilor sale întemeiate în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În cauză, recurenta a notificat primăria în anul 2001 la 2 august şi faţă de lipsa răspunsului la notificare, a investit instanţa de judecată la 30 aprilie 2002, cu cererea de chemare în judecată a Statului român, prin Ministerul Finanţelor Publice, după expirarea termenelor stabilite de lege.
Rezultă astfel că excepţia de prematuritate reţinută prin decizie este neîntemeiată, faţă de conţinutul prevederilor legale menţionate.
A interpreta în alt mod legea înseamnă a lăsa loc liberului arbitru al persoanei de a soluţiona la o dată incertă notificarea adresată şi de a încălca dreptul persoanei îndreptăţite să acceadă la justiţie.
Înalta Curte, reţinând ca întemeiate criticile formulate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat.
Cum instanţa a soluţionat procesul pe cale de excepţie, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Decizia pronunţată în apel va fi casată.
Pentru aceleaşi considerente, în baza dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., va fi admis apelul declarat împotriva sentinţei nr. 433/2003 a Tribunalului Constanţa, pe care o desfiinţează.
Drept consecinţă, cauza va fi trimisă spre rejudecare în fond aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta N.A.R. împotriva deciziei civile nr. 75 C din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă pe care o casează.
Admite apelul împotriva sentinţei civile nr. 433 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5138/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
