ICCJ. Decizia nr. 519/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 519.
Dosar nr. 3756/2003
Şedinţa publică din 5 decembrie2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 decembrie 2000, C.A. a chemat în judecată Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei pentru a fi obligate să-i restituie suma de 4.500.000 lei reprezentând impozit reţinut nelegal pentru sumele primite cu titlu de compensarea chiriei în perioada ianuarie – octombrie 2000.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 5053 din 22 august 2001, a admis acţiunea pentru suma de 2.266.600 lei.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 2003 din 19 august 2002, a respins, ca nefondat recursul Ministerului Justiţiei, cu motivarea că veniturile magistraţilor prevăzute de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, se includ în prevederile art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999, nefiind supuse impozitării.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti, Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare arătând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, respectiv au fost violate dispoziţiile art. 5 lit. a) şi art. 9 din OG nr. 73/1999 în raport de care se impune respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 9 teza I, din OG nr. 73/1999 în categoriile de venituri impozabile (art. 4) se cuprind şi orice avantaje în bani şi/sau în natură primite de o persoană fizică, cu titlu gratuit sau cu plata parţială. În cazul persoanelor fizice ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, asemenea avantaje (venituri impozabile) sunt nominalizate de art. 22 din ordonanţă.
Sumele reprezentând compensarea chiriilor în condiţiile art. 39 alin. (3) şi art. 40 din Legea nr. 50/1996 sunt venituri (avantaje) impozabile în sensul dispoziţiilor legale enunţate (supra), situaţie în care fără temei hotărârile atacate, admiţând acţiunea, le declară neimpozabile.
Aşa fiind se impune admiterea recursului în anulare şi reformarea hotărârilor judecătoreşti atacate în sensul respingerii acţiunii, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 5033 din 22 august 2001 a Judecătoriei Bacău şi deciziei nr. 2003 din 19 august 2002 a Tribunalului Bacău, secţia civilă.
Casează hotărârile atacate şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de C.A. împotriva Tribunalului Iaşi şi Ministerului Justiţiei, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi5 decembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 100/2003. Civil. Revendicare - Legea... | ICCJ. Decizia nr. 514/2003. Civil. Anulare acte adminstrative.... → |
|---|
