ICCJ. Decizia nr. 100/2003. Civil. Pretentii. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 100
Dosar nr. 650/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu la 6 august 2001, D.I. din Sibiu, a chemat în judecată Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie Sibiu, pentru a fi obligaţi la plata sumei de 66.119.110 lei actualizată până la achitarea integrală, cu titlu de drepturi băneşti legal cuvenite, reprezentând diferenţa dintre ajutoarele brute datorate în baza art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999 şi ajutoarele nete efectiv achitate la data trecerii sale în rezervă cu drept de pensie.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul de Interne a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că potrivit OG nr. 73/1999, ajutoarele acordate reclamantului au fost legal calculate, fiind supuse impozitării.
Prin cererea depusă la prima zi de înfăţişare, Ministerul de Interne a chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, cerând ca în cazul admiterii acţiunii, chematul în garanţie să fie obligat să restituie impozitul reţinut în contul reclamantului, care a fost virat la bugetul de stat.
Soluţionând cauza în prima instanţă în complet pentru judecarea conflictelor de muncă prin sentinţa civilă nr. 742 din 19 noiembrie 2001, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea faţă de Ministerul de Interne şi a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 66.119.110 lei către reclamant, cu titlu de drepturi băneşti legal cuvenite şi neacordate la data pensionării şi la 500.000 lei cheltuieli de judecată.
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanţie şi a fost respinsă acţiunea faţă de Inspectoratul de Poliţie Sibiu, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, care prin Decizia civilă nr. 467 din 4 martie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul de Interne şi de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Sibiu.
S-a reţinut, în esenţă, că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 73/1999, ci prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, potrivit cărora, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., solicitând casarea acestora şi respingerea acţiunii, cu motivarea că dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi alin.(2) din Legea nr. 138/1999 pe care şi-au întemeiat instanţele soluţia pronunţată au fost abrogate prin OG nr. 73/1999, care asimilează salariilor şi supune impozitării ajutoarele acordate cadrelor militare disponibilizate.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 31 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.
Dispoziţiile citate au fost, însă, abrogate prin art. 86 alineat final, partea finală din OG nr. 73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit care supune impozitului veniturile din salarii [(art. 4 lit. b)] şi asimilează salariilor „în vederea impunerii", drepturile de soldă lunară, indemnizaţii, prime, premii, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii [(art. 23 lit. b)].
Aceeaşi ordonanţă prevede (art. 70) că dispoziţiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „şi se aplică veniturilor începând cu această dată".
În cauză, reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie la data de 31 martie 2000, astfel încât, ajutoarele cuvenite se constituie în venituri salariale realizate după data intrării în vigoare a OG nr. 73/1999, ale cărei dispoziţii sunt, astfel, incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 467 din 4 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 742 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care le casează şi, în fond: respinge acţiunea formulată de reclamantul D.I., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1164/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1161/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
