ICCJ. Decizia nr. 5206/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5206
Dosar nr. 6119/2003
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr. 3213 din 4 noiembrie 2002, reclamanta T.L. a chemat în judecată pârâţii Tribunalul Covasna, Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi a solicitat obligarea lor la restituirea sumelor încasate prin reţinerea nelegală a procentului de 7% din veniturile brute de natură salarială, cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale până la data executării hotărârii.
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanţie C.N.A.S.S. pentru a fi obligată să restituie 25% din suma pretinsă de reclamantă.
Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr. 1728 din 20 decembrie 2002 a admis acţiunea reclamantei T.L. şi în consecinţă, a obligat pârâţii să plătească acesteia suma de 5.253.614 lei cu titlu de plată nedatorată pe perioada 1 ianuarie 2000- 29 martie 2002, cu dobânda calculată potrivit OG nr. 9/2000, de la data reţinerii cotei de 7% şi până la plata efectiv.
A respins cererea de chemare în garanţie formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti împotriva Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 584/R din 8 mai 2003, Curtea de Apel Braşov, cu opinie majoritară a respins recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti.
Cele două instanţe au reţinut în esenţă că, potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea, intervenită în materie, prin înserarea acestei notiţe, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile băneşti respective.
De asemenea, s-a reţinut că acordarea asistenţei medicale gratuite nu poate fi condiţionată de plata contribuţiei lunare, întrucât s-ar ajunge în fapt, la o asistenţă medicală contra cost, eliminându-se astfel caracterul de gratuitate al acestora.
Conform prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 11728 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna şi a deciziei civile nr. 584/R din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov, considerând că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei de fond.
Se arată în acest sens, că în conformitate cu dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteză, iar condiţiile în care acestea se acordă au fost atribuite prin HG nr. 409/1998 şi Normele emise pentru aplicarea acestei hotărârii, în sensul că acordarea gratuităţilor se face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.
Se susţine în recursul în anulare că printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative menţionate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul de specialitate auxiliar au dreptul la asistenţă medicală gratuită, numai dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Astfel se arată, că în baza Legii nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţeni români, cu domiciliul în ţară, pentru cetăţeni străini şi apatrizi care au rezidenţă în România, cât şi obligaţia acestora de a plăti contribuţia lunară; persoanele exceptate de la plata contribuţiei sunt nominalizate în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
În finalul recursului în anulare se învederează că prin tăcerea legiuitorului, care nu a precizat în categoriile exceptate şi pe magistraţi se deduce intenţia cu aceştia să nu fie scutiţi de plată pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca atare, se precizează că prin hotărârile criticate, instanţele au interpretat şi au aplicat greşit actele normative în vigoare atunci când au reţinut că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate nu trebuie să plătească contribuţia lunară, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Faţă de toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare şi pe fond respingerea acţiunii reclamantei.
Recursul în anulare este fondat.
Printr-o interpretare sistematică a tuturor dispoziţiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate urmează a reţine:
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată la 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului aşa cum se precizează în art. 99 alin. (1) din lege.
În acest sens Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409 care în art. 1 arată fără achivoc că de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998); acelaşi lucru este precizat şi în Normele comune nr. 318/FB-64-807/e din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pentru aplicarea HG nr. 409/1998.
În consecinţă, aceste acte normative reglementează fără echivoc că beneficiul gratuităţilor menţionat de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 operează în condiţiile Legii nr. 145/1997, care prevede în art.4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, iar în alineatul al doilea arată în mod iperativ că „asiguraţi vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurări sociale de sănătate".
În art. 6 şi 55 din aceeaşi lege sunt criticate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa sa şi anume că beneficiarul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate, „să se facă în condiţiile Legii nr. 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi fără plata contribuţiei, sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimitere la condiţiile Legii nr. 145/1997 şi ar fi menţionat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.
Legiuitorul însă nu a dorit acest lucru, pentru că în categoria excepţiilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Ca atare, instanţele care au reţinut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în condiţiile Legii nr. 145/1997" a fost necesară pentru a atesta existenţa şi suportul între Legea specială nr. 92/1992 şi Legea generală nr. 145/1997, au interpretat şi au aplicat greşit actele normative mai înainte menţionate, încălcând esenţial legea, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Distinct de cele menţionate anterior, se mai reţine că mai înainte de soluţionarea irevocabilă a cauzei, prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea OUG nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a căpătat următorul cuprins: „magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate", ceea ce demonstrează în plus că voinţa legiuitorului a fost constantă, în sensul că gratuităţile să se acorde, cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurări sociale de sănătate.
Astfel fiind, faţă de considerentele de mai sus şi raportat la dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile criticate şi pe fond, se va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 584 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov, precum şi sentinţa civilă nr. 1728 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna şi respinge, ca nefondată acţiunea reclamantei T.L.
Respinge cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S. formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5365/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4953/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
