ICCJ. Decizia nr. 5365/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5365
Dosar nr. 4109/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
M.B.M. a formulat plângere împotriva dispoziţiei 1249 din 14 octombrie 2002, emisă de intimatul, Primarul Municipiului Târgu-Mureş, solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din Târgu-Mureş, împreună cu terenul aferent, de 56 mp, înscris în C.F. Târgu-Mureş necondiţionat de restituirea sumei de 25.210.395 lei.
Deasemeni a solicitat obligarea Statului Român la plata despăgubirilor băneşti aferente diferenţei dintre valoarea imobilului situat în Târgu-Mureş, şi valoarea însumată a despăgubirilor încasate în baza Legii 112/1995 diminuată cu partea din imobil care se restituie în natură, respectiv apartamentul nr. 1.
În motivarea cererii, contestatoarea arată că este moştenitoarea fostului proprietar al imobilului, trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950.
Că, în baza Legii 112/1950 a solicitat despăgubiri pentru imobilele situate în Târgu-Mureş, primul evaluat la 351.418.195 lei iar cel de al doilea la 154.762.774 lei. Prin hotărârea 661/1997 a comisiei judeţene constituită în temeiul Legii nr. 112/1995 i s-au acordat despăgubiri în valoare totală de 170.458.080 lei reprezentând 33,6% din valoarea totală din care 69,5% pentru primul imobil şi 30,5% pentru cel de al doilea.
Dispoziţia 1249 din 14 octombrie 2002 a Primarului Municipiului Târgu-Mureş este dată cu interpretarea greşită a legii, deoarece valoarea însumată a despăgubirii încasate şi valoarea părţii din imobilul care se restituie în natură (ap. 1 şi terenul aferent) este mai mică decât valoarea stabilită de comisia de specialitate pentru întregul imobil naţionalizat şi decât valoarea de circulaţie a imobilului, astfel că nu trebuie să restituie nici o sumă din cea încasată ca despăgubire şi mai mult, este îndreptăţită la o diferenţă de valoare, cazul fiind similar cu cel reglementat de art. 11 alin. (2) din Legea 10/2001 pentru un imobil parţial demolat.
Mai mult, contestatoarea pretinde că s-au înfrânt şi dispoziţiunile art. 24 din Legea 10/2001, deoarece oferta de despăgubiri pentru diferenţa de valoare trebuia făcută sub formă de despăgubiri băneşti, opţiunea pentru acordarea de despăgubiri sub alte forme aparţinând persoanei îndreptăţite.
Prin sentinţa 101 din 14 februarie 2003 Tribunalul Mureş a respins plângerea formulată de contestatoarea M.B.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Târgu-Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta, legatara universală a defunctei C.E. a depus în baza Legii 112/1995 o cerere pentru restituirea în natură a imobilului din Târgu-Mureş. Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii 112/1995 a dispus acordarea despăgubirilor băneşti legatarei petiţionare pentru imobilele din Târgu-Mureş în valoare totală de 170.458.080 lei, ce urmau să fie actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii. În contul celor două apartamente, prin Ordinul 909 din 6 septembrie 1999 a D.G.F.P. Mureş petenta a încasat despăgubiri băneşti în valoare de 338.727.120 lei.
În temeiul Legii 10/2001 M.B.M. a solicitat restituirea în natură a imobilului, SC L. analizând situaţia imobilului, a constatat că apartamentele 2, 3 şi 4 fuseseră vândute în temeiul Legii 112/1995 foştilor chiriaşi şi numai apartamentul nr. 1 administrat de SC L. era ocupat în baza unui contract de închiriere valabil încheiat.
Fiind incidente dispoziţiunile art. 19 alin. (2) din Legea 10/2001 şi întrucât petenta încasase despăgubiri în temeiul Legii 112/1995, pentru ambele imobile, primarul municipiului Târgu-Mureş a propus ca pentru diferenţa de valoare între cea reală şi despăgubirile acordate, contestatoarea sa beneficieze de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.
În ceea ce priveşte apartamentul nr. 1 ocupat în temeiul contractului de închiriere, s-a propus restituirea acestuia în natură împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 56 mp, condiţionat de rambursarea sumei de 25.210.395 lei, actualizată cu indicele inflaţiei de la data plăţii şi valoarea corespunzătoare acestui apartament Dispoziţiunea 1249 din 14 octombrie 2002 a fost emisă în baza acestor propuneri.
Susţinerea contestatoarei potrivit căreia măsurile reparatorii trebuiau integral acordate în echivalent bănesc şi nu sub forma titlurilor de valoare nominative, pentru diferenţa dintre valoarea corespunzătoare întregului imobil şi valoarea încasată cu indicele de inflaţie, este neîntemeiată şi contrară dispoziţiunilor art. 19 din Legea 10/2001 .
Opţiunea petentei era între a accepta despăgubiri sub formă de titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţi comerciale şi nu despăgubiri băneşti în condiţiile primite în temeiul Legii 112/1995.
În privinţa apartamentului 1 din Târgu-Mureş, ocupat de chiriaşi, restituirea acestuia în natură, este condiţionată în temeiul alin. (1) art. 19 din Legea 10/2001, de returnarea sumei primite cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii 112/1995 actualizată cu indicele de inflaţie.
De asemenea instanţa de fond concluzionează, că suma pe care contestatoarea este ţinută să o returneze pentru apartamentul nr. 1, ce se restituie în natură este bine stabilită prin dispoziţia 1249 din 14 octombrie 2002 şi că petenta se află în eroare atunci când afirmă că în speţă sunt incidente dispoziţiunile art. 11 alin. (2) din Legea 10/2001 deoarece acest text de lege reglementează situaţia imobilelor expropriate parţial sau total demolate, inaplicabil imobilului în litigiu, care nu este demolat.
Pentru aceleaşi considerente, prin Decizia 84 A din 13 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş apelul contestatoarei a fost respins, reţinându-se în plus ca suma de 25.210.395 lei pe care contestatoarea trebuie să o returneze pentru a obţine restituirea în natură a apartamentului nr. 1 a fost bine stabilită, de către un evaluator autorizat, avându-se în vedere suma încasată de către petenta în temeiul Legii 112/1995 şi valoarea imobilului la data de 6 septembrie 1997.
În recursul declarat în termen, contestatoarea M.B.M. critică hotărârile pronunţate sub două aspecte.
Săvârşind nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii respectiv contractele de vânzare-cumpărare, care cuprind date referitoare la cotele apartamentelor vândute faţă de întregul imobil. Aceste cote sunt importante în cazul în care imobilul cuprinde mai multe unităţi locative, pentru determinarea cotei apartamentului care se restituie în natură şi de aici pentru determinarea sumei ce urmează a fi rambursată din despăgubirea încasată pentru restituirea în natură a apartamentului.
Recurenta precizează că datele din contractele de vânzare-cumpărare nu sunt corecte, în contractul privind apartamentul nr. 2 fiind de fapt indicată cota apartamentului nr. 1.
Ca urmare, pentru restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din imobilul situat în str. L. care reprezintă cota de 15,74% din întreg imobilul recurenta pretinde că trebuie să ramburseze suma de 16.298.594 lei (15,74% din 103.548.880 lei care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie calculat pe perioada septembrie 1999, data rambursării sumei şi nu 25.210.395 lei stabilită prin dispoziţia 1249 din 14 octombrie 2002 a primarului municipiului Târgu-Mureş).
Deasemenea recurenta pretinde că Decizia 84/2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş a fost dată cu aplicarea greşită a legii (pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.), deoarece instanţa nu a ţinut cont de precizările pe care apelanta le-a făcut la 3 iunie 2003 şi de prevederile art. 19 pct. 4 din Normele Metodologice date în aplicarea Legii nr. 10/2001.
În cel de al doilea motiv de recurs se pretinde că diferenţa între valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflaţie pentru cele două imobile şi valoarea corespunzătoare acestora, trebuia acordată sub forma despăgubirilor băneşti şi nu prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de acţiuni comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, deoarece persoana îndreptăţită are în temeiul art. 19 din Legea 10/2001 un drept de opţiune.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată la Primăria Municipiului Târgu-Mureş sub numărul 15239 din 13 iulie 2002, petiţionara a solicitat în conformitate cu Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului din Târgu-Mureş, depunând în susţinerea cererii o seamă de acte.
Comisia locală municipală Târgu-Mureş pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a reţinut că imobilul din str. L. a trecut în proprietatea statului de la numitul C.I. în baza Decretului 92/1950.
După decesul fostului proprietar, prin testamentul încheiat la data de 8 noiembrie 1971 soţia supravieţuitoare C.E. a testat întreaga sa avere petentei B.M., căsătorită M.
Petenta a depus cerere de restituire în natură a imobilului situat în Str. L. şi în baza Legii nr. 112/1995.
Prin Hotărârea 661 din 28 noiembrie 1997 Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii 112/1995 a dispus acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele testate din Târgu-Mureş str. L. şi str. B. în valoare totală de 170.458.080 lei ce urmau a fi actualizaţi cu indicele de inflaţie la data plăţii.
În baza hotărârii 661 din 28 noiembrie 1997 petenta a încasat despăgubiri băneşti în conformitate cu prevederile Legii 112/1995 actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii în valoare de 338.727.120, lei conform ordinului de plată 909 din 6 septembrie 1999.
La data apariţiei Legii 10/2001 recurenta a solicitat Primăriei Târgu-Mureş prin notificare, restituirea imobilului din str. L. şi plata diferenţei între valoarea încasată actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare imobilului din str. B. şi Str. L. în măsura în care nu va mai fi posibilă restituirea în natură.
Prin dispoziţia 1249 din 14 octombrie 2002 emisă de Primăria Târgu-Mureş, în urma notificării făcută de contestatoare, s-a procedat la restituirea în natură către aceasta, în temeiul art. 19 din Legea 10/2001 a apartamentului nr. 1 şi a terenului aferent în suprafaţă de 56 mp din Str. L., condiţionat de rambursarea sumei de 25.210.395 lei reactualizată cu indicele de inflaţie la data achitării.
Celelalte 3 apartamente de la aceeaşi adresă (2, 3, 4) au fost vândute în condiţiile Legii 112/1995 foştilor chiriaşi. Iniţial în temeiul Legii 112/1995 contestatoarea-recurentă a primit despăgubiri, prin hotărârea 661/1997, pentru toate cele 4 apartamente în sumă de 170.458.080 lei ce urma a fi actualizată cu indicele inflaţiei de la data plăţii.
Rezultă din conţinutul celor 3 contracte de închiriere că din întregul imobil aflat în Str. L. a fost vândută o cotă de 69,40%, ceea ce înseamnă ca apartamentul nr. 1 a cărui restituire s-a dispus reprezintă o cotă de 30,6%. Recurenta a pretins în motivarea recursului ca apartamentul nr. 1 reprezintă o cotă de 15,74% căreia îi corespunde o valoare de rambursat de 16.298.594 lei şi ca datele din cele 3 contracte de vânzare-cumpărare nu sunt corecte, instanţa de apel respingând nejustificat la termenul din 3 iunie 2003 cererea de efectuare a unei expertize pe baza contractelor de vânzare-cumpărare, pentru stabilirea reală a cotei aferente apartamentului nr. 1.
În afară de faptul că recurenta-contestatoare nu a formulat o atare cerere la termenul din 3 iunie 2003, cererea nu era nici revelatoare, de vreme ce situaţia juridică atestată de cele 3 contracte de vânzare-cumpărare, nu a fost înlăturată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Aşa cum s-a reţinut prin hotărârile pronunţate în cauză, despăgubirea ce trebuie rambursată pentru apartamentul nr. 1 din valoarea despăgubirilor acordate pentru imobilul din str. L. încasată de petentă în temeiul Legii 112/1995 a fost stabilită de un evaluator autorizat iar contestatoarea nu a formulat obiecţiuni punctuale la această evaluare.
Mai mult, însăşi contestatoarea a fost de acord în motivele de recurs ca pentru cota de 15,74% a unui întreg imobil de la adresa mai sus arătată trebuie rambursată suma de 16.298.594 lei. Acesta înseamnă că pentru cota de 30,6%, suma ce trebuie restituită trebuie să fie dublă.
Aşadar, suma de 25.210.395 lei ce trebuie returnată pentru ca recurenta să primească în natură apartamentul nr. 1 este corect stabilită şi cu mult sub calculele ipotetice făcute de însăşi recurenta.
Aşadar, măsura dispusă de Primăria Târgu-Mureş prin dispoziţia 1249/2002, de a restitui în natură apartamentul nr. 1 din imobilul din str. L. apartamente, condiţionat de rambursarea despăgubirii primite de contestatoarea recurentă în sumă de 25.210.395 lei se înscrie în statuările art. 19 din Legea 10/2001 şi ale normelor metodologice de aplicare ale legii, care prevăd că „Dacă imobilul care face obiectul notificării nu a fost înstrăinat în baza Legii 112/1995 cu modificările ulterioare, deci este fie liber, fie ocupat de chiriaşi, persoana îndreptăţită care a primit despăgubiri pentru respectivul imobil, potrivit respectivei legi, poate opta pentru restituirea în natură a imobilului sau a apartamentelor ori unităţilor locative nevândute, dacă va rambursa despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflaţie".
Cel de al doilea motiv de recurs vizează modalitatea de acordare a despăgubirilor aferente celor două imobile din str. L. şi str. B. care nu pot fi restituite în natură, corespunzător diferenţei dintre despăgubirile primite în temeiul Legii 112/1995 şi valoarea corespunzătoare a imobilelor, recurenta pretinzând ca acestea să fie acordate sub formă bănească şi nu sub forma titlurilor de valoare nominală aşa cum s-a decis prin dispoziţia 1249/2002.
Critica este nefondată, deoarece potrivit art. 19 alin. (2) din Legea 10/2001 dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri în temeiul Legii 112/1995, până la intrarea în vigoare a legii, aşa cum este situaţia în speţă, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea invocată, actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a imobilului, care se acoperă prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei fizice sau juridice îndreptăţite.
Acordând contestatoarei prin dispoziţia 1249/2002 titluri de valoare nominală, pentru diferenţa valorică, Primăria Târgu-Mureş s-a conformat dispoziţiunilor legale. Dreptul de opţiune al contestatoarei operează între titlurile de valoare nominală uzitate în procesul de privatizare şi acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital şi nu între acestea şi despăgubirile băneşti, căci modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor este strict limitată de legiuitor.
În considerarea celor mai sus arătate, criticile din recursul de faţă sunt nefondate, recursul urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta M.B.M. împotriva deciziei nr. 84/A din 13 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5360/2003. Civil. Succesiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5206/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
