ICCJ. Decizia nr. 5211/2003. Civil. Legea nr.115/1996. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5211
Dosar nr. 1259/2003
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Parchetul de pe lângă Curtea de apel Constanţa, la 15 octombrie 2001, a sesizat Comisia de Cercetare de pe lângă Curtea de apel, solicitând, în baza comunicării Poliţiei de frontieră, cercetarea averii lui I.L., pe temeiul art. 8 din Legea nr. 115/1996, „pentru justificarea sumei de 7000 dolari SUA".
Comisia de cercetare, prin ordonanţa nr. 3/2002, a clasat sesizarea, iar Parchetul de pe lângă Curtea de apel, după trei luni, la 14 iunie 2002 a cerut reluarea cercetării, astfel că s-a trecut la o nouă verificare, după care s-a constatat că cercetaţii, soţ şi soţie, nu justifică suma de 311 milioane lei, pentru care cauza a fost trimisă instanţei de judecată, în baza art. 14 lit. a) din Legea nr. 115/1996.
Curtea de apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 14/C din 12 februarie 2003, a admis sesizarea şi a obligat soţii cercetaţi la plata sumei de 211.158.610 lei „calculată în Euro, la cursul zilei (calculată la data pronunţării)", reţinând, în esenţă, că există un „Total venituri – 609.375.770 lei şi total cheltuieli – 353.158.610 lei", iar, pe subperioade, oct. 96-1999, venituri 42 milioane salarii + 100 milioane vânzarea Daciei Super Nova, iar cheltuieli 91.669.610 lei lucrări la imobil şi 261.489.000 lei, total 353.158.610 lei ... diferenţă nejustificată: 31.158.610 lei".
Contra sentinţei cercetaţii au declarat recurs, conform art. 3041 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- greşita înlăturare a împrumutului de 20.000 dolari SUA de la venituri,
- ignorarea probelor şi neexaminarea veniturilor agricole, precum şi .
- celor referitoare la modalitatea de dobândire a autoturismului „Leganza",
- necercetarea fondului cauzei relativ la veniturile realizate împreună cu mama cercetatei I.M., persoană care gospodăreşte cu cercetaţii şi care s-au probat.
2. Recursul este fondat.
Prima instanţă, preluând mecanic, datele sesizării a consemnat în sentinţă că perioada cercetată este cuprinsă între 28 octombrie 1996–17 octombrie 2001, dar în considerentele soluţiei nu a mai analizat-o, pentru ca în finalul ei să indice o subperioadă oct. 96-1999, justificând suma „ilicită" de 211.158.610 lei într-un mod succint şi, doar, aritmetic.
În ce priveşte veniturile din creşterea animalelor, precum şi cele din exploataţia agricolă de 7 ha, aparţinând mamei cercetatei, care gospodăreşte cu cei doi soţi, prima instanţă nu le-a examinat, cu motivarea că „cercetaţii nu şi-au făcut nici un fel de probe în faţa comisiei, probele au fost făcute în faţa instanţei", veniturile fiind calculate de experţi, însă nu s-au calculat şi cheltuielile „atât cu cultivarea pământului cât şi cu creşterea animalelor".
De asemenea, fără a intra în cercetarea fondului, sub acest aspect, şi fără a examina contestaţia comună a celor trei, ca persoane care au gospodărit laolaltă, într-un patrimoniu ce putea produce venituri comune, instanţa s-a limitat la a exclude această situaţie de fapt şi juridică printr-o formulare inadecvată („În declaraţiile de la comisie, ei nu au amintit nimic de creşterea animalelor. Acelaşi raţionament se reţine şi pentru cultivarea terenurilor, respectiv 6 ha şi 1 ha cultivat în Mangalia cu zarzavaturi".
Curtea de apel, din oficiu, produce un element de notorietate şi de tradiţie, cu ajutorul căruia îşi justifică soluţia de excludere a examinării şi judecării celor două situaţii invocate; în acest sens instanţa reţine: "faptul că au fost ajutaţi de mama şi soacra cercetaţilor cu produse agricole obţinute din gospodăria proprie este un lucru normal, însă acest ajutor nu poate influenţa veniturile cercetaţilor cu sume enorme, în raport şi de cheltuielile care se fac pentru obţinerea acestor venituri".
Aşadar, prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei sub aspectele relevate, ceea ce atrage, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În fond după casare, instanţa de trimitere va trebui să reexamineze şi celelalte apărări ale cercetaţilor, relative la realitatea împrumutului de 20.000 dolari SUA din perioada cercetată, precum şi la modalitatea de achiziţionare a autoturismului "Leganza", neexaminată sub niciun aspect în sentinţă.
Pe de altă parte, instanţa de fond nu a cercetat riguros şi analitic, veniturile şi cheltuielile cercetaţilor, privite în dinamica lor, pe întreaga perioadă invocată de comisie (28 octombrie 1996–17 octombrie 2001), dar şi pe sub perioade clar, judicios şi motivat individualizate, raportat, în principal, la momentele în care au dobândit cele două importante bunuri (edificarea imobilului şi achiziţionarea autoturismului "Leganza").
Este de neînţeles cum prima instanţă a fixat subperioada oct. 96-99 şi, totodată, într-o propoziţie, cu câteva cifre, a expediat-o stabilind, pe această bază, "diferenţa nejustificată de 211.158.610 lei după ce, prin acelaşi mod de calcul, pe total perioadă determină, în aliniatul anterior, venituri de 609.375.750 lei şi aceeaşi sumă la cheltuielile (353.158.610 lei), rezultând o diferenţă în plus la venituri de 256.117.160 lei (!).
Toate aceste elemente completează clar concluzia relativă la o judecată formală echivalând evident cu necercetarea fondului sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de cercetaţii I.L. şi I.E. împotriva deciziei nr. 14/C din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2003. Civil. Despagubiri (art. 504... | ICCJ. Decizia nr. 5210/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
