ICCJ. Decizia nr. 5330/2003. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5330
Dosar nr. 2314/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Deliberând constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 380 din 19 iunie 2001, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti, Academia Navală „Mircea cel Bătrân" şi a obligat pârâta C.N.F.R. Navrom SA Galaţi la plata sumei de 313.236.000 lei reprezentând cheltuieli de şcolarizare şi la plata sumei de 42.756.714 lei cu titlu de penalităţi de întârziere către reclamant.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit contractul nr. 35265 din 23 octombrie 1996 privind şcolarizarea unui număr de 36 studenţi, contract defalcat pe specialităţi şi ani de studii.
S-a mai reţinut de instanţa de fond faptul că pârâta datorează atât cheltuieli de şcolarizare cât şi penalităţi de întârziere, respectiv suma de 42.756.714 lei în conformitate cu reglementările stipulate în HG nr. 551/1990.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 283 din 14 noiembrie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta C.N.F.R. Navrom Galaţi SA şi a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, Academia Naţională „Mircea cel Bătrân".
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că din contractul de şcolarizare nr. 35265 din 23 octombrie 1996 rezultă atât obligaţiile lor reciproce cât şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora.
S-a mai reţinut faptul că pârâta C.N.F.R. Navrom SA Galaţi a datorat reclamantei cheltuieli de şcolarizare pentru studenţi, decontate trimestrial în avans dar nu şi penalităţi de întârziere în cazul neplăţii sumelor datorate, aşa cum a solicitat reclamanta.
Cum pârâta-apelantă nu s-a conformat dispoziţiilor legale, referitoare la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 1.603.500 lei, s-a dispus anularea apelului declarat de aceasta.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, Academia Navală „Mircea cel Bătrân", criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :
- Instanţa de apel în mod greşit nu i-a admis cererea referitoare la majorarea câtimii pretenţiilor cu titlu de penalităţi de întârziere în valoare de 228.583.971 lei. Această sumă majorată este rezultatul actualizării penalităţilor de întârziere în cotele de 0,30% şi respectiv 0,15% pe zi aşa cum sunt prevăzute în HG nr. 354/1999 şi 564/2000.
Recursul nu este fondat.
Raporturile juridice dintre reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, Academia Navală „Mircea cel Bătrân" Constanţa, pe de o parte, şi pârâta C.N.F.R. Navrom Galaţi SA au luat fiinţă în baza contractului nr. 35265 din 23 octombrie 1996, din dosarul nr. 5651/2000 al Curţii de Apel Constanţa anexat la dosarul cauzei. În contract au fost stabilite, în mod concret atât obligaţiile reciproce ale părţilor cât şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării obligaţiilor asumate.
În contractul mai sus menţionat, la pct. II (1-9) au fost stabilite obligaţiile ce revin pârâtei C.N.F.R. Navrom S.A. Galaţi, printre acestea fiind şi aceea a decontării trimestriale în avans a cheltuielilor de şcolarizare pentru studenţi, pe baza documentelor de plată întocmite de organul financiar al reclamantului însoţite de documente justificative. Contractul nu prevede nici o clauză care să se refere la plata unor penalităţi de întârziere în cazul neplăţii sumelor datorate.
De altfel, contractul dintre părţile litigante nici nu putea să cuprindă o astfel de clauză, deoarece prin contract s-a prevăzut obligaţia plăţii în avans de către pârâtă a cheltuielilor şcolarizare, iar sancţiunea pentru neexecutarea obligaţiilor asumate era încetarea contractului încheiat, nicidecum plata unor penalităţi de întârziere.
Clauzele înserate în contractul nr. 35265 din 23 octombrie 1996, de către reclamant şi pârâtă nu sunt de ordine publică pentru a înfrânge prevederile art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Cum convenţiile se interpretează întotdeauna în favoarea celui care se obligă, instanţa de apel a reţinut în mod judicios faptul că solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere majorată nu are fundament juridic.
Aşadar faţă de cele constatate, Înalta Curte va reţine că, motivul de recurs invocat nu se circumscrie temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi în consecinţă se va respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale pentru Academia Navală „Mircea cel Bătrân" Constanţa, împotriva deciziei civile nr. 283 din 14 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale pentru Academia Navală Mircea cel Bătrân împotriva deciziei nr. 283/C din 14 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5340/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5325/2003. Civil → |
|---|
