ICCJ. Decizia nr. 5340/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5340
Dosar nr. 4369/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la 14 august 2002, reclamanta A.P.(G.) în contradictoriu cu Comisia Municipiului Târgovişte de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie despăgubită în natură cu suprafaţa de 356 mp teren al cărui proprietar este în baza contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 302/195 din 2 aprilie 1958.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că deţine titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru o suprafaţă de 3035 mp, că în baza Legii nr. 10/2001 i-a fost atribuită în natură numai 76 mp şi că suprafaţa pe care o solicită restituită este formată din 128 mp pe care este situat Magazinul ABC şi 228 mp zonă liberă de construcţii.
Prin sentinţa civilă nr. 570 din 25 septembrie 2002, Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte cererea reclamantei şi a dispus restituirea în natură numai a suprafeţei de 128 mp.
Instanţa de fond a reţinut în motivarea hotărârii că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 numai pentru suprafaţa de 128 mp, situat în zona magazinului ABC, pentru suprafaţa de 228 mp aflată în vecinătatea Complexului Caraiman, nu este posibilă restituirea deoarece nu este zonă liberă de construcţii.
Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a Municipiului Târgovişte a declarat apel împotriva sentinţei de la fond, susţinând lipsa calităţii sale procesual pasive, arătând că primarul este reprezentantul municipalităţii şi pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantei deoarece restituirea a fost dispusă în baza unei expertize topometrice extrajudiciare.
Prin Decizia nr. 154 din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a admis în parte apelul, a anulat sentinţa de fond şi a reţinut cauza spre judecare.
Aceeaşi instanţă prin Decizia nr. 113 din 16 mai 2003 a admis în parte cererea reclamantei în contradictoriu cu Primăria Municipiului Târgovişte şi a dispus restituirea în natură numai a terenului de 128 mp situat în zona Magazinului ABC.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că numai suprafaţa de 128 mp poate fi restituită în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cealaltă suprafaţă solicitată fiind afectată de construcţii.
Împotriva acestei decizii pârâta a formulat recurs prin care a solicitat casarea deciziei ca nelegală şi netemeinică şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca nefondate.
Cererea de recurs este întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâta a susţinut că pe suprafaţa de teren ce se cere restituită au fost doi proprietari, motiv pentru care era necesar introducerea în cauză a moştenitorilor celui de al doilea, că suprafaţa ce s-a dispus a fi restituită este mai mare decât cea ocupată în realitate de construcţia magazinului ABC, că acţiunea reclamantei este prematur introdusă neaşteptându-se soluţionarea cererii de restituire, că din Decretul nr. 898/1965 rezultă că exproprierea terenului s-a făcut pentru C.A.P. Drumul Belşugului, că reclamanta trebuia să urmeze calea oferită de Legea nr. 169/2001 şi în final că trebuia introdus în cauză şi proprietarul magazinului ABC, pentru opozabilitate.
Recursul va fi respins.
Se constată că motivarea în fapt formulată de recurenta-pârâtă nu se încadrează în temeiul de drept invocat respectiv art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi chiar făcând aplicarea art. 306 alin. final motivarea în fapt nu poate fi primită.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se reţine următoarea situaţie de fapt:
Reclamanta, pentru a i se restitui suprafaţa de 3035 mp a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 la Primăria Municipiului Târgovişte, în urma căreia i-a fost restituită suprafaţa de 76 mp iar pentru diferenţă s-a adresat instanţei de judecată.
Identificarea terenului s-a făcut pe baza actelor depuse la dosar: contractul de vânzare-cumpărare, raportul de expertiză topometrică, Decizia de expropriere, rezultând că suprafaţa de restituit este de 128 mp, teren ce formează pct. 1 din lotizarea făcută de expert.
În aceste condiţii motivele de recurs referitoare la prematuritatea acţiunii şi obligativitatea urmării unei alte legi decât Legea nr. 10/2001 nu sunt întemeiate.
Referitor la motivele privind introducerea în cauză a moştenitorilor coproprietarului reclamantei şi a proprietarului magazinului ABC, nici acestea nu pot fi reţinute deoarece dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt clare în acest sens.
Astfel, termenul pentru depunerea Notificării este de cel mult 18 luni de la intrarea în vigoare a legii iar în normele metodologice cu nr. 324 din 18 aprilie 2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 la pct. 4.6. teza finală se precizează că succesibilii renunţători nu beneficiază de prezenta lege, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunţării să profite succesibilii acceptanţi, care au fost repuşi în drept în termen.
Separat de dispoziţiile acestei legi există dispoziţiile Codului de procedură civilă, conform cărora reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual iar Secţiunea 1 a Capitolului 3 din acelaşi cod este destinată formelor de intervenţie a terţilor în proces.
Faţă de acestea, nu poate fi reţinută culpa instanţei de fond pentru motivele formulate de recurentă.
Ultimul temei de drept invocat de recurentă, art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se referă la nelegalitatea hotărârii atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de probă sau a unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Motivarea recurentei conform căreia s-a restituit mai mult decât exista în realitate nu poate fi încadrată în temeiul de drept invocat, instanţa de fond pronunţându-se pe baza dovezilor administrate în cauză: raportul de expertiză cu planurile de schiţă anexă şi lotizările efectuate de expert.
Examinând pe rând, toate motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă se constată că acestea nu sunt întemeiate şi recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei Primăria Municipiului Târgovişte împotriva deciziei nr. 113 din 16 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5434/2003. Civil. încheiere suspendare art.... | CSJ. Decizia nr. 1130/2003. Civil → |
|---|
