ICCJ. Decizia nr. 5336/2003. Civil. Drept de autor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5336
Dosar nr. 4091/2003
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 9 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 3096/1997, au fost respinse excepţiile de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti şi lipsa calităţii procesuale pasive a intervenientei C.C.C.F. SA Bucureşti, şi a fost unită cu fondul excepţia nulităţii cererii de intervenţie formulată în cauză.
Instanţa a hotărât aşa, reţinând pe excepţia de necompetenţă că a fost soluţionată prin regulatorul de competenţă pronunţat de Curtea Supremă de Justiţie, competenţă care a fost stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.C.F. SA Bucureşti, s-a reţinut că poziţia acestei societăţi este aceea de intervenientă astfel că legitimarea sa procesuală este justificată prin cererea de intervenţie formulată în cauză.
Împotriva încheierii de şedinţă a declarat apel reclamantul, susţinând în esenţă că respingerea excepţiilor formulate cu motivarea că s-au mai judecat nu este reală, excepţiile fiind pentru prima dată formulate.
Prin decizia 273/A din 14 mai 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca inadmisibil apelul reclamantului.
În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că apelul este formulat împotriva unei încheieri premergătoare, care potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi atacată cu apel decât odată cu fondul.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamantul, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea tuturor hotărârilor, judecarea cauzei de către Tribunalul Ploieşti, neaplicarea dispoziţiilor art. 282 C. proc. civ. în cauză şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Încheierea prin care s-au respins excepţiile formulate de reclamant este o încheiere premergătoare, care potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ., poate fi atacată cu apel odată cu fondul, în afară de cazul când s-a dispus întreruperea cursului judecăţii.
Măsura pe care a dispus-o instanţa de judecată prin aceiaşi încheiere, privind cererea de intervenţie în sensul că a unit fondul cu excepţia nulităţii cererii de intervenţie poate fi atacată numai odată cu fondul potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (2) C. proc. civ.
Cum prin încheierea apelată nu s-a dispus întreruperea cursului judecăţii, în sensul art. 282 alin. (2) C. proc. civ., soluţia curţii de apel este corectă, apelul declarat de reclamant fiind inadmisibil, deoarece a fost formulat împotriva unei încheieri care nu putea fi atacată decât odată cu fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantului M.R.I.M. împotriva deciziei nr. 273/A din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1410/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5331/2003. Civil. încheiere repunere pe rol.... → |
|---|
