ICCJ. Decizia nr. 5357/2003. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 5357

Dosar nr. 2485/2003

Şedinţa publică din 12 decembrie 2003

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 5 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta U.E. a chemat în judecată S.C. O. SA Slatina, solicitând, conform art. 20-24 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură a morii ţărăneşti situată în com. P., jud.Olt, ce a aparţinut soţului său U.T., naţionalizată în anul 1948. A susţinut că în pofida notificărilor adresate, pârâta refuză să restituie bunul, cu motivarea că are capital integral privat.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca prematură, cu motivarea că mai întâi ar trebui anulate contractele de privatizare şi abia apoi solicitat bunul; de asemeni s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, existând o altă persoană – R.R.- care în calitate de fiicăa fostului proprietar a adresat de asemeni notificare pentru acelaşi bun.

Aceeaşi pârâtă a formulat şi cerere reconvenţională, având ca obiect restituirea contravalorii îmbunătăţirilor aduse bunului imobil, precum şi cerere de chemare în garanţie a Agenţiei pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, pentru a răspunde pentru evicţiune în cazul admiterii acţiunii reclamantei.

Prin sent.civ.nr. 249 din 26 noiembrie 2001, Tribunalul Olt a respins ca inadmisibilă acţiunea, retinând în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale procesual active.

In faţa Curtii de apel Craiova s-a suplimentat probatoriul administrat, fiind depuse certificate de moştenitor de pe urma lui U.T. şi a fiului său U.S. Ca atare, prin Decizia nr. 47 din 8 aprilie 2002 s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare a fostului proprietar, dar apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, apreciindu-se că fiind aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, corect cererea de restituire în natură a fost respinsă , urmând să fie despăgubită prin echivalent.

Impotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta, care a susţinut că în nici un caz nu se poate reţine că imobilul a fost preluat cu titlu valabil în proprietatea statului şiapoi înstrăinat către pârâtă. In acest sens, a arătat că moara ce i-a aparţinut soţului său avea capacitatea sub un vagon/24 ore, astfel că era exceptată de la naţionalizare, chiar conform dispoziţiilor Legii nr. 119/1948; s-a mai susţinut că nici una dintre instanţe nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost completată prin "cererea complinitoare", prin care se solicitase constatarea nulităţii absolute a contractelor de privatizare.

Pe parcursul acestei faze procesuale, reclamanta a decedat, moştenitorii săi fiind fiicele, respectiv nepotul de fiu predecadat, U.V., R.R. şi U.F.

Recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecinţa casării ambelor hotărâri pronunţate şi a trimiterii cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, în baza următoarelor considerente.

In soluţionarea cauzelor, judecătorii au obligaţia de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.].

In spetă, dând dovadă de superficialitate, prima instantă a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei, reţinând- eronat- că aceasta, soţie supravieţuitoare a fostului proprietar, nu ar fi avut calitatea de persoană îndreptaţită în sensul Legii nr. 10/2001. Reţinând acest fapt, instanţa a ignorat completarea acţiunii, prin care se solicitase de către reclamantă, constatarea nulităţii contractelor prin care pârâta dobândise, prin privatizate, bunul ce aparţinuse familiei reclamantei, cerere completatoare care se găseşte la fila 89 din dosarul instanţei de fond. Or, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii trebuie să hotărască asupra obiectului cererilor cu care au fost investiţi. Prima instanţă nu s-a pronunţat nici asupra acestei cereri, nici asupra cererii reconvenţionale şi a cererii de chemare în garanţie.

Instanţa de apel, constatând că în mod greşit actiunea fusese respinsă ca inadmisibilă, a rejudecat-o şi a constatat că este nefondată, cu motivarea că procesul de privatizare a pârâtei este finalizat, iar bunul a fost trecut cu titlu în proprietatea statului. Nici această instanţă nu a ţinut seama de cererea prin care reclamanta contesta tocmai legalitatea trecerii imobilului din patrimoniul familiei sale în patrimoniul statului şi apoi la pârâtă, mărginindu-se să se refere generic la dispoziţiile legii. Or, potrivit art. 4 din C. civ., judecătorului îi este interzis să se pronunţe, în hotărârile sale în cauzele ce-i sunt supuse, pe cale de dispoziţii generale şi reglementare.

Ca atare, constatând că prin hotărârile pronuntate, ambele instanţe au încălcat legea şi nu s-au pronuntat asupra unor mijloace de apărare sau dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, admiţându-se recursul, vor fi casate cele două hotărâri, cu trimiterea la prima instanţă. Cu ocazia rejudecării, se va pune în discuţia părţilor cererea completatoare, semnată de av. I.N. pentru reclamată urmând ca instanţa să analizeze şi motivul invocat de recurentă privind capacitatea morii naţionalizate prin Legea nr. 119/1948.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta U.T.E. şi continuat de U. V., R.R. şi U.F. împotriva deciziei civile nr. 47 din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.

Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă 249 din 26 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt şi trimite cauza acestei din urmă instanţe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12 decembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5357/2003. Civil