ICCJ. Decizia nr. 5430/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5430
Dosar nr. 4474/2003
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 4799 din 16 iulie 2002 petentul A.I. a solicitat instanţei ca prin hotărârea judecătorească să dispună anularea dispoziţiei nr. 180 din 5 iunie 2000 emisă de Primarul comunei Dragomireşti, judeţul Maramureş, prin care s-a respins notificarea nr. 4/2001 privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul din Dragomireşti nr. 1128 (nr. vechi 45).
În motivarea plângerii se arată că prin sentinţa penală nr. 141 din 3 martie 1950 N.I. a fost condamnat şi s-a dispus confiscarea averii acestuia, reţinându-se vinovăţia pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Toate bunurile au fost confiscate, familia fiind evacuată din locuinţă, care a fost sigilată, întreaga avere fiind predată în custodia Comitetului provizoriu al comunei Dragomireşti, aspecte consemnate în procesul-verbal din 14 aprilie 1950.
Între anii 1950–1954 familia contravenientului a plătit chirie pentru folosinţă Comisiei, iar în anul 1954 casa a fost demolată, materialul lemnos rezultat fiind incorporat în construcţiile Băilor vechi de tratament din comuna Dragomireşti, aflate în patrimoniul Consiliului local Dragomireşti.
Petentul a învederat că este soţul supravieţuitor al fiicei proprietarului bunurilor preluate abuziv, fiind îndreptăţit la măsuri reparatorii.
Prin sentinţa civilă 144 din 2 februarie 2003 Tribunalul Maramureş a respins plângerea petentului A.I. împotriva dispoziţiei nr. 180 din 5 iunie 2002 emisă de Primarul comunei Dragomireşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin Dispoziţia nr. 180 din 5 iunie 2002, Primarul comunei Dragomireşti a respins pretenţiile solicitate conform notificării nr. 4/2001, de către A.I. şi O.I. cu măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în comuna Dragomireşti nr. 1128, cu motivarea că acesta nu a fost intabulat niciodată ca proprietatea Statului Român şi nici înscris în inventarul comunei Dragomireşti, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Dispoziţia emisă de Primarul comueni Dragomireşti nu a fost contestată de către descendenţii M.A., decedată la 3 august 1990 (A.I. şi O.I.) moştenitoarea (fiica) proprietarului tabular al imobilului, N.I.
S-a reţinut că petentul este tatăl celor doi şi soţul supravieţuitor al M.A., nefiind cuprins în dispoziţie care nu are vocaţie succesorală şi pe cale de consecinţă nici calitate procesuală activă.
Prin apelul declarat de contestatori se critică hotărârea instanţei de fond pentru greşita soluţionare a cauzei pe excepţia lipsei calităţii sale procesuale active, în condiţiile în care a dovedit calitatea sa de moştenitor după proprietarul de la care s-a preluat abuziv imobilul, prin succesiuni succesive, conform certificatului de moştenitor nr. 41/2002.
Se mai susţine că omisiunea sa din dispoziţia contestată se datorează necunoaşterii procedurii de soluţionare a notificărilor la Legea nr. 10/2001 de către persoanele abilitate.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 94 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Faţă de criticile formulate s-a reţinut că apelantul, prevalându-se de calitatea sa de moştenitor a lui N.I. a formulat o notificare separată de a fiilor săi A.I. şi O.I., care nu a fost soluţionată.
Dispoziţia contestată de A.I. vizează soluţionarea notificării petenţilor A.I. şi O.I., astfel că plângerea enunţată de el împotriva acestei dispoziţii apare ca fiind formulată de o persoană fără legitimare procesuală activă, dreptul său la exercitarea căii de atac nefiind încă născut.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A.I. invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ.
Ca şi în apel, recurentul prezintă starea de fapt a cauzei şi modalitatea în care imobilul în discuţie a fost preluat de stat prin confiscarea de la proprietarul N.I., socrul său.
Referitor la împrejurarea că nu a fost menţionat în dispoziţia contestată, învederează că este vorba despre o omisiune a Primarului comunei Dragomireşti, judeţul Maramureş care nu cunoaşte procedura pentru soluţionarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.
În privinţa calităţii procesuale active, precizează că este dovedită prin certificatul de moştenitor nr. 41/2002 emis de Biroul Notarului Public S.C., ce atestă calitatea de moştenitor după N.I. prin succesiuni succesive. Se mai arată că a formulat notificare separat de fii săi, dar pentru că au în discuţie acelaşi imobil, dosarele trebuiau conexate şi soluţionate împreună. Procedându-se astfel, prin neincluderea sa în dispoziţia nr. 180/2002 s-a săvârşit un abuz şi o îngrădire a dreptului său de a formula contestaţie.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Se impune a fi reţinut în primul rând că recursul nu e structurat conform prevederilor art. 303 raportat la art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ.
Simpla indicare a pct. 8–10 ale art. 304 C. proc. civ la începutul motivării recursului, fără ca acestea să fie dezvoltate separat, crează o dificultate majoră pentru analizarea criticilor formulate în recurs şi încalcă normele de procedură.
Din ampla motivare nu poate fi evidenţiat motivul prevăzut la pct. 8 din art. 304 C. proc. civ.
Mai este de menţionat că instanţele de fond şi apel au soluţionat cauza pe o excepţie, respectiv aceea a lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, celelalte aspecte privind fondul cauzei, nefiind pertinente rezolvării recursului.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei urmează a se constata că instanţele au reţinut în mod temeinic şi legal că potrivit certificatului de moştenitor nr. 41 din 2 decembrie 2002 eliberat de Notarul Public S.C., N.I.(proprietarul imobilului) a decedat la 21 septembrie 1980, unica moştenitoare fiind fiica lui A.M., decedată şi ea la 3 august 1990. Moştenitorii acesteia sunt contestatorul A.I. în calitate de soţ supravieţuitor, A.I. şi O.I. în calitate de descendenţi.
Invocând dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001 şi prevalându-se de calitatea de moştenitori după N.I., prin succesiuni succesive, în temeiul art. 21 din aceeaşi lege prin cereri separate, pe de o parte I.A., iar pe de altă parte A.I. şi O.I. au notificat Primăria comunei Dragomireşti pentru a li se restitui imobilul confiscat, notificări ce s-au comunicat prin acelaşi executor judecătoresc.
Conform înscrisurilor din dosarul nr. 4799/2002 al Tribunalului Maramureş se reţine că s-a soluţionat prin dispoziţia nr. 180 din 5 iunie 2002 a Primarului comunei Dragomireşti doar notificarea numiţilor A.I. şi O.I. în sensul respingerii ei.
Potrivit art. 24 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii, care a notificat în termen deţinătorul imobilului, este îndreptăţită să atace în justiţie Decizia sau dispoziţia motivată prin care s-a respins notificarea.
Notificarea adresată de contestatorul A.I. nu a fost soluţionată până în prezent, aşa cum prevede legea, împrejurare faţă de care plângerea, apare a fi formulată de o persoană fără legitimare procesuală activă.
Atâta timp cât notificarea sa nu a fost soluţionată printr-o decizie sau dispoziţie, care să-i fie comunicată, dreptul prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 pentru exercitarea căii de atac nu s-a născut încă.
Faţă de aceste considerente, criticile formulate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9–10 C. proc. civ. sunt nefondate, lipsa calităţii procesuale active a contestatorului constituind un impediment legal pentru cercetarea contestaţiei pe fond, aşa cum corect s-a reţinut prin Decizia recurată.
În consecinţă, urmează ca recursul de faţă să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.I. împotriva deciziei nr. 94 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5464/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5433/2003. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
