ICCJ. Decizia nr. 5433/2003. Civil. Despagubiri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5433
Dosar nr. 4782/2003
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului municipiului Bucureşti la 23 martie 2000 reclamantul G.G.L. a chemat în judecată pârâtul D.R.L.L. prin reprezentanţa sa din România, pentru obligarea acestuia:
- la plata sumei de 100.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale la cursul BNR din ziua plăţii,
- la retragerea de îndată de pe piaţa din România şi din toate reţelele sale de distribuţie din România produsul farmaceutic Salmeter şi a oricăror alte variante farmaceutice ale acestui produs precum şi să înceteze importul produsului.
- plata de daune cominatorii 10.000 dolari SUA pentru fiecare zi de întârziere în cazul nerespectării obligaţiei din capătul doi de cerere;
- publicarea în presă pe cheltuiala sa în cinci cotidiene, alese de reclamant, a hotărârii judecătoreşti.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că beneficiază pe teritoriul României, de toate drepturile cu privire la invenţia cu titlul „Derivaţi de fenetanolamină" şi compoziţia farmaceutică ce conţine aceşti derivaţi, ca urmare a brevetului de invenţie nr. GB 2140800, valabil în Marea Britanie şi a brevetului de invenţie protecţie tranzitorie nr. 2009 emis în baza hotărârii 2/9 din 30 septembrie 1999 a O.S.I.M.
Reclamantul a susţinut că pârâtul i-a încălcat dreptul exclusiv de exploatare prin înregistrarea, efectuare de marketing, lansare de campanii promoţionale şi comercializarea pe teritoriul României a produsului „Salmeter", cu principiul „salmeterol xinafoate", sub formă de inhalant conţinând 25 micrograme de „salmeterol xinofoate" pe fiecare doză – iar fiecare tub este format din 120 doze.
Produsul comercializat de pârâtă conţine ingredientul farmaceutic pentru care reclamantul are brevet de protecţie în România.
Reclamantul a apreciat că prejudiciul creat de pârât este de 100.000 dolari SUA având în vedere că în cadrul reclamei, şi-a recomandat produsul cu termenii „la un preţ foarte avantajos în comparaţie cu produsul similar „Serevent", acesta din urmă aparţinând reclamantei.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ., Legea nr. 93/1998, Normele 211/1998 şi Legea nr. 64/1991.
Pârâtul a formulat la 25 aprilie 2000 o cerere reconvenţională prin care a solicitat anularea brevetului de protecţie tranzitorie 2009 T obţinut de reclamantă pentru „derivaţii de fenetanolamină" prin fraudă la lege. În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul nu a respectat condiţiile de fond prevăzute de art. 3 lit. a) din Legea 93/1998 în sensul că produsul ce face obiectul brevetului de invenţie de referinţă nu a fost comercializat în România anterior datei de 31 decembrie 1993.
Cererea reconvenţională a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 64/1991 coroborate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 93/1998.
Tribunalul municipiului Bucureşti secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 165 din 12 februarie 2002 a admis în parte acţiunea principală, a obligat pârâtul la plata către reclamant a contravalorii în lei a sumei de 26.649 dolari SUA, la cursul BNR din ziua plăţii cu titlu de despăgubiri materiale. A fost totodată obligat pârâtul să-şi retragă de pe piaţa din România şi să înceteze importul procesului farmaceutic „salmeter" precum şi celelalte variante farmaceutice ale acestui produs, sub sancţiunea obligării la plata unor daune cominatorii de 500 dolari SUA pe fiecare zi de întârziere, în caz de nerespectare a acestor obligaţii.
A fost respinsă cererea reconvenţională ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că reclamantul a obţinut o hotărâre O.S.I.M. 2/9 din 30 septembrie 1999 prin care i s-a acordat brevetul de invenţie protecţie tranzitorie nr. 2009 T, durata protecţiei acordate întinzându-se şi pe perioada 27 aprilie 1998 (data depunerii cererii la O.S.I.M.), 18 aprilie 2004, data expirării brevetului de referinţă.
Perioada de protecţie rezultă în mod expres din art. 2 alin. (2) al hotărârii O.S.I.M. S-a mai constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 64/1991 care acordă beneficiarului de brevet dreptul de a interzice să efectueze, fără autorizaţia sa, fabricarea, comercializare, oferirea spre vânzare, folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializării.
Constatând că pârâtul a încălcat drepturile ce derivă din brevet ale reclamantului, instanţa l-a obligat pe acesta la 26.649 dolari SUA reprezentând profitul încasat de pârât din vânzarea produsului „salmeter" în detrimentul produselor reclamantului.
Au fost dispuse măsurile de protecţie solicitate.
Cererea reconvenţională a fost respinsă constatându-se că anterior datei de 31 decembrie 1993 reclamanta nu a comercializat în România produsul „serevent" existând dovezi că medicamentul nu a figurat în evidenţele anului 1993 ca fiind cumpărat sau administrat în spitale.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâtul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 231 din 15 mai 2003 a admis apelul pârâtului reclamant, a schimbat sentinţa nr. 165/2002 în sensul că a respins ca nefondată acţiunea principală şi a admis cererea reconvenţională. Ca urmare, a fost anulat certificatul de protecţie tranzitorie (brevet de invenţie provizorie) nr. 2009 T emis de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.), în beneficiul reclamantului.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul, criticând hotărârea în esenţă pentru următoarele aspecte:
- cererea reconvenţională a fost greşit admisă, faţă de împrejurarea că pârâtul nu a dovedit un interes legitim în a solicita anularea brevetului, iar pe de altă parte, printr-o greşită aplicare a dispoziţiilor legale în aprecierea înscrisurilor emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, ca fiind o dovadă certă pentru admiterea cererii pârâtului;
- acţiunea a fost greşit respinsă, încălcându-se în acest fel, dispoziţiile Legii nr. 93/1998 şi Legii nr. 64/1991. S-a mai arătat că nu s-a făcut distincţie între noţiunile de „a comercializa" şi „conţinutul obligaţiei de a nu comercializa produsul brevetat".
În sfârşit, s-a mai arătat că acţiunea reclamantului a fost respinsă deşi s-a făcut dovada că acesta deţine un brevet internaţional în baza căruia a dobândit în România un brevet de protecţie, în vreme ce pârâtul nu a dovedit vreun drept de proprietate industrială asupra produselor comercializate în detrimentul reclamantului.
Recursul nu este fondat pentru considerentul ce urmează.
Instanţele au pronunţat hotărâri nelegale şi netemeinice prin aceea că au soluţionat o cerere de anulare a unui brevet de invenţie emis de O.S.I.M., fără să analizeze cererea în contradictoriu şi cu instituţia emitentă.
Din actele dosarului, în diferitele faze parcurse de acesta, rezultă că O.S.I.M. nici nu a fost chemat în judecată prin cererea reconvenţională, nici nu a fost discutată introducerea sa în cauză.
Cererea de anulare a brevetului emis reclamantului de către O.S.I.M. s-a întemeiat pe frauda de lege.
Analiza unei asemenea cereri potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, presupune în mod inevitabil şi analizarea condiţiilor în care brevetul a fost emis şi dacă unitatea emitentă a respectat condiţiile de acordare a acestuia impuse de lege.
Anularea este o măsură care se dispune de instanţă dar se execută de O.S.I.M. Or, O.S.I.M. poate executa numai hotărârile care îi sunt opozabile, iar opozabile îi sunt doar hotărârile pronunţate în procesele în care a fost parte.
Pe cale de consecinţă recursul admiţându-se pentru considerentele expuse, se va casa hotărârea curţii de apel şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării se vor lua în examinare şi criticile formulate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.G.L. împotriva deciziei nr. 231 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelului formulat de pârâta D.R.L.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5430/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 540/2003. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
