ICCJ. Decizia nr. 5464/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5464
Dosar nr. 5260/2003
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 590 din 5 mai 2003, Tribunalul Vaslui a respins contestaţia introdusă de Banca Naţională a României, sucursala Iaşi, reprezentată prin dr. R.G., împotriva dispoziţiei nr. 1017 din 11 noiembrie 2002 a Primarului Municipiului Bârlad prin care a fost respinsă notificarea făcută potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură sau stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în Bârlad, compus din construcţii, parţial demolate şi teren în suprafaţă de 7676 mp.
Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 60 din 11 iulie 2003.
Pentru a respinge atât acţiunea cât şi apelul societăţii reclamante, instanţele au avut în vedere în esenţă, pe de o parte că aceasta nu ar avea calitatea de persoană juridică de drept privat cerută de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru exercitarea dreptului la măsuri reparatorii pe calea procedurii speciale, pe de alta, pentru ca în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) din legea menţionată aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 184/2002, nu are calitatea de persoană îndreptăţită.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale reclamanta B.N.R., filiala Iaşi.
În timpul judecării recursului, reclamanta-recurentă a învederat însă instanţei de recurs, că Banca Naţională a României, conducerea executivă, prin adresa nr. XV 16256 din 5 martie 2004, a hotărât să nu mai atace hotărârile judecătoreşti de respingere a notificărilor făcute în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea unor imobile preluate abuziv până la 22 decembrie 1989, în considerarea dispoziţiunilor OUG nr. 184 din 12 decembrie 2002.
Recursul reclamantei care a evitat să renunţe explicit la calea de atac se va respinge însă ca nefondat.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificat şi completat prin OUG nr. 184/2002, în vigoare la data pronunţării hotărârilor atacate, „ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile, societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 alin. (1) şi nu fac obiectul prezentei legi".
Cum apartenenţa Băncii Naţionale a României, respectiv a sucursalei reclamante la categoria structurilor statului şi calitatea sa de instituţie a statului, rezultă netăgăduit din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cât şi din recunoaşterea implicită a acestui statut de către conducerea sa executivă prin adresa evocată în recurs, dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se dovedesc pe deplin aplicabile acţiunii, aşa cum au stabilit corect instanţele care au pronunţat hotărârile atacate.
Ca urmare, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Banca Naţională a României, sucursala Iaşi, împotriva deciziei civile nr. 60 din 11 iulie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5483/2003. Civil. REVENDICARE. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5430/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs → |
|---|
