ICCJ. Decizia nr. 5454/2003. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5454
Dosar nr. 7405/2003
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 4279 din 12 noiembrie 2002, F.E., ş.a., salariaţi în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanţei menţionate au chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Tulcea în calitate de ordonatori de credite, pentru a fi obligaţi să le restituie la valoarea actualizată, sumele reţinute din veniturile salariale lunare, cu titlu de contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate în procent de 7%, pentru timpul cuprins între 12 noiembrie 1999–31 martie 2001.
În susţinerea acţiunii reclamanţii au pretins în esenţă, că în condiţiile asigurării legale a gratuităţii medicale pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorităţii judecătoreşti conform prevederilor Legii nr. 92/1992, reţinerea şi calcularea contribuţiei lor la fondul de asigurări sociale de sănătate ar fi lipsită de temei legal.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 116 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Tulcea, a admis acţiunea principală precum şi cererile de chemare în garanţie introduse de pârâţi împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi C.N.A.S. cu consecinţa obligării pârâţilor în solidar cu chemaţii în garanţie la restituirea sumelor reţinute din salariile reclamanţilor cu începere de la 1 ianuarie 2000 până la 31 martie 2001, cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 145/1997, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi personalul auxiliar în funcţii de specialitate împreună cu soţul, soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, aşa încât reţinerile efectuate cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate sunt lipsite de temei legal.
Hotărârea instanţei de fond a fost confirmată prin Decizia nr. 395 C din 9 aprilie 2003, de către Curtea de Apel Constanţa, care pentru aceleaşi considerente de fapt şi drept a respins recursurile declarate de Ministerul Justiţiei, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi C.N.A.S.
Invocând încălcarea esenţială a legii cu consecinţa soluţionării greşite a fondului litigiului dintre părţi, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale, recursul în anulare de faţă, solicitând casarea hotărârilor pronunţate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin recursul în anulare s-a arătat astfel că instanţele au nesocotit prevederile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate care prevăd expres care sunt persoanele scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, cât şi cele cuprinse în Normele Comune nr. 318 PB/64/807C/1999 emise de Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în aplicarea HG nr. 409/1998 referitoare la condiţiile de acordare a asistenţei medicale gratuite pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi membrii de familie ai acestora.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare la data ivirii litigiului, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi al subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 alin. (2) din legea menţionată, toate persoanele supuse asigurării, respectiv cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini ori apatrizii care au reşedinţa în România sunt obligate să plătească lunar o contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate în cuantumul arătat în art. 52, anume 7% din venitul brut.
De la normele legale cu aplicabilitate generală mai sus menţionate, prin dispoziţiile art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost explicit şi limitativ exceptate persoanele care beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuţiei, precum şi cele scutite temporar de plata contribuţiei, printre acestea nefiind prevăzute cele încadrate în calitate de magistrat sau personal auxiliar de specialitate în cadrul autorităţii judecătoreşti.
De altfel, acest fapt rezultă şi din cele convenite cu putere obligatorie în domeniu între Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie prin „Normele Comune" nr. 318/PB/64/807/C/1999 emise în aplicarea HG nr. 409/1998 privind condiţiile de acordare a asistenţei medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 145/1997 şi prin care magistraţii în funcţie sau pensionarii, cât şi personalul auxiliar de specialitate şi membrii familiilor acestora, nu au fost scutiţi de plata contribuţiei lunare băneşti pentru asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă condiţia acordării gratuităţilor, de dovada plăţii primei lunare de 7% din venitul lunar brut.
Aşa fiind, cum acţiunea pentru restituirea sumelor legal datorate de reclamanţi a fost greşit admisă, Curtea va admite recursul în anulare cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate şi a respingerii acţiunii, precum şi a cererii de chemare în garanţie, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 395/C din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia precum şi sentinţa nr. 116 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Tulcea şi respinge acţiunea reclamanţilor precum şi cererea de chemare în garanţie a Tribunalului Tulcea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5810/2003. Civil. Pretenţii. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 5250/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
